Îmbătrânire activă şi sănătoasă: Ghid analitic de bune practici

Abstract

Îmbătrânirea activă reprezintă un concept central în politicile sociale moderne și definește modul în care societățile răspund procesului accelerat de îmbătrânire a populației. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), îmbătrânirea activă este „procesul de optimizare a oportunităților privind sănătatea, participarea și securitatea, pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor pe măsură ce îmbătrânesc” (WHO, 2002). Această abordare depășește perspectiva tradițională, concentrându-se pe participarea deplină a persoanelor în vârstă la viața socială, economică și culturală. În centrul conceptului stă menținerea capacităților funcționale - fizice, cognitive și sociale - și crearea unui mediu favorabil îmbătrânirii, capabil să reducă barierele și să valorifice potențialul fiecărei persoane. Îmbătrânirea activă este, astfel, un proces multidimensional care implică politici de sănătate, ocupare, educație, participare socială, protecție socială, cultură și infrastructură comunitară. În anii 1990, OMS a formalizat conceptul, iar Planul Internațional de Acțiune privind Îmbătrânirea (Madrid, 2002) - adoptat de ONU - a promovat o abordare axată pe drepturile omului și pe participarea deplină a persoanelor în vârstă. La nivel european, documente precum Strategia Europeană privind Îmbătrânirea Activă și Sănătoasă, Pilonul european al drepturilor sociale și programul EU4Health promovează o perspectivă integrată, orientată spre prevenție, participare și incluziune socială. În 2020, OMS a introdus conceptul de îmbătrânire sănătoasă (healthy ageing), care completează paradigma îmbătrânirii active, punând accent pe menținerea capacității funcționale pe tot parcursul vieții și pe adaptarea sistemelor sociale, de sănătate și îngrijire la nevoile persoanelor în vârstă. Evoluția conceptului subliniază rolul unor dimensiuni complementare -învățarea pe tot parcursul vieții, solidaritatea intergenerațională și utilizarea incluzivă a tehnologiilor digitale - care contribuie la autonomia persoanelor vârstnice, reducerea riscurilor de excluziune socială și acces egal la servicii, în contextul transformărilor demografice și tehnologice accelerate. În Republica Moldova, îmbătrânirea populației este un proces structural avansat. La începutul anului 2025, persoanele cu vârsta de 60 de ani și peste reprezentau 25,9% din populația rezidentă (circa 616,5 mii persoane, din care peste 60% femei). Proiecțiile demografice indică o accelerare a acestui proces: ponderea populației de 60+ ani este estimată să atingă 32,9% până în 2040, iar populația de 65+ ani va crește de la 17,7% la 25,8%. Indicele de dependență a vârstnicilor și Indicele îmbătrânirii populației confirmă aceste tendințe, evidențiind o îmbătrânire mai accentuată în mediul rural și o vulnerabilitate sporită a femeilor la vârste înaintate. Conform Indicelui Îmbătrânirii Active 2024, în Republica Moldova, doar o treime din potențialul populației de 55+ este valorificat, confirmând existența unui capital uman matur semnificativ, dar insuficient activat economic și civic. În acest context, Programul național privind îmbătrânirea activă și sănătoasă 2023-2027 constituie principalul cadru strategic de răspuns, aliniat recomandărilor OMS și agendelor europene. Programul promovează o abordare integrată, bazată pe sănătate pe tot parcursul vieții, securitate și protecție socială, autonomie, participare activă, solidaritate intergenerațională și incluziune digitală, oferind cadrul necesar pentru adaptarea politicilor publice la realitățile unei populații în curs de îmbătrânire. Totuși, există încă un potențial important pentru dezvoltarea unor abordări practice - la nivel comunitar, instituțional și intersectorial - care să contribuie la îmbunătățirea calității vieții persoanelor în etate.