Teze de doctor / doctor habilitat

Permanent URI for this communityhttps://rses.ince.md/handle/123456789/85

Browse

Author: search.filters.author.Gribincea, Corina

Search Results

Now showing 1 - 4 of 4
  • No Thumbnail Available
    Item
    Competitivitatea industriei alimentare prin prisma logisticii transporturilor
    (Complexul Editorial, IEFS, 2013) Gribincea, Corina
    Increasing competition between companies with the same field has shown that application of modern management principles can lead to the consolidation and growth of companies. To provide good transport logistics is one of the major aspects of competitiveness of any sector, in particular the food industry. The article proposes a modelto minimize logistics costs of transport in a local company.
  • No Thumbnail Available
    Item
    Consolidarea parteneriatelor pentru o energie sigură, durabilă şi competitivă
    (INCE, 2014) Popescu, Maria; Gribincea, Corina
    Nu se poate realiza o economie şi o societate modernă în evoluţie fără o securitate energetică eficientă, capabilă să asigure şi să susţină cu energie diferitele ramuri economice şi dezvoltarea socială. Asigurarea necesarului de energie pentru lumea din ce în ce mai globalizată s-a transformat într-o temă majoră a statelor, sistemelor economico-sociale şi militare. Globalizarea, ascensiunea economiilor emergente, amplificarea concurenţei economice etc. acutizează problematica energetică, cu deosebire componenţa ei petrolieră. Pe acest fundal, securitatea energetică se afirmă puternic ca o latură aparte a securităţii naţionale, regionale şi globale. Dezbaterea asupra securităţii energetice nu se mai poate centra doar pe dimensiunea economică. Asigurarea securităţii energetice implică, astăzi, mai mult decât în trecut, corelaţii cu aspecte politice şi militare ale securiţăţii în ansamblul său. Starea de securitate energetică presupune depăşirea unor vulnerabilităţi, pericole, ameninţări şi riscuri pe o arenă internaţională aflată în tranziţie de la lumea bipolară spre o noua fizionomie a sistemului relaţiilor internaţionale.
  • No Thumbnail Available
    Item
    Evolutia cererii si ofertei la resursele energetice
    (Complexul Editorial, IEFS, 2013) Maximilian, Silvestru; Gribincea, Corina;
    Evoluţia economică, socială şi politica a societăţii umane din ultimele decenii a pus în prim plan problematica resurselor naturale de care dispune globul terestru, oamenii de ştiinţa punându-şi, cu tot mai multă seriozitate, întrebarea în ce masura aceste resurse vor putea susţine dezvoltarea economica şi în perspectivă, vor putea asigură hrana şi supravieţuirea unei populaţii în continuă creştere şi vor putea contribui la eradicarea subdezvoltării. Accentuarea unor fenomene majore – explozia demografică, tendinţa de epuizare a unor resurse naturale, deteriorarea calităţii mediului, subdezvoltarea etc. – a fost şi este discutată cu tot mai multă responsabilitate de către specialişti, elaborânduse un numar mare de prognoze pentru o perspectivă de durată variabilă. Tendinţa de epuizare a unor resurse naturale este un alt fenomen pentru lumea contemporană şi care va deveni, în mod sigur, şi mai accentuat în viitorul apropiat. Valorificarea tot mai intensa a unor resurse natural epuizabile, cu rezerve reduse, şi refacerea într-un ritm lent a unor resurse regenerabile ridică cu acuitate problema conservarii acestor resurse. În ultimele decenii, s-a accentuat tendinţa de risipa a energiei şi a materiilor prime în societate. Se produc bunuri lipsite de o absoluta utilitate, impuse în mod artificial prin reclama sau prin oscilaţiile modei, iar multe produse sunt concepute în asa fel încat să dureze puţin, pentru a-l obliga pe cumparator să le înlocuiasca. Civilizaţia de "consum" este caracterizată ca o „societate care aruncă”, populaţia statelor dezvoltate (18% din populaţia globului) risipind sub forma de deşeuri 20 pana la 25% din producţia materială a lumii. Consumul exagerat de materii prime şi combustibili a fost favorizat de preţurile relativ reduse ale acestora, menţinute sub presiunea intereselor companiilor transnaţionale, preţuri care au defavorizat, în schimb, ţările în curs de dezvoltare. În consecinţă, consumul de materii prime şi combustibili s-a orientat spre resursele cele mai uşor accesibile, care au fost intens exploatate, abandonându-se parţial unele resurse mai greu accesibile, care pot fi exploatate doar la un preţ relativ mai ridicat (de exemplu, carbunii din vestul Europei). Un exemplu grăitor de epuizare a unei resurse care se regenerează cu greu şi în timp indelungat este cel al exploatărilor neraţionale a petrolului şi materialului lemnos din padurile globului. Exploatarea lemnului s-a accentuat în mod deosebit în ultimele decenii, odata cu creşterea consumului industrial şi în alte ramuri ale economiei, ajungând la peste 3 miliarde m3 şi depăşind într-o manieră foarte îngrijoratoare nivelul capacităţii de regenerare naturală (2,7 miliarde m3/an).
  • Thumbnail Image
    Item
    Strategiile de dezvoltare economică a ţărilor industrial puternic dezvoltate
    (INCE, 2013) Serbanescu, Sebastian; Maximilian, Silvestru; Gribincea, Alexandru; Gribincea, Corina
    G7 sau G-7 este un grup format din ministrii de finante din sapte tari dezvoltate: SUA, Japonia, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie si Canada. Tarile respective au fost selectate in functie de marimea venitului lor net national, fiind cele sapte state dezvoltate bogate pe Pamant dupa produsul net national, precum este descris in Credit Suisse Global Wealth Report. G7 reprezinta mai mult decat 63% din bogatia globala neta (241 trilioane USD), in conformitate cu Credit Suisse Global Wealth Report (oct. 2013). Ultima reuniune a G7 a avut loc in mai 2013, in Aylesbury in Regatul Unit. Alte reuniuni ale G7 sunt deja planificate. G7 a inceput in 1975 ca grup, format din sase tari: Franta, Germania de Vest, Italia, Japonia, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii. Canada, a devenit al saptelea membru in anul urmator. Organizatia a fost infiintata pentru a facilita initiativele impartasite de membrii, ca urmare prabusirii ratei de schimb, prima criza petroliera si a recesiunii cauzate de aceste evenimente. Impreuna, natiunile G7 au cuprins 50,4% din PIB-ul nominal global si 39,3% din PIB-ul mondial (PPP). Acest grup se intruneste de mai multe ori pe an pentru a discuta si coordona politicile economice. Munca lor este sustinuta prin intalniri periodice, dispute financiare G7. G7 s-au intrunit la Washington, DC, de doua ori in 2008 si in februarie 2009, la Roma, pentru a discuta despre criza financiara globala din 2007-2010. Grupul ministrilor de finante a promis sa ia "toate masurile necesare" pentru a stopa criza. Desi membri G-7 reprezinta impreuna mai mult de jumatate din PIB-ul mondial, criticii sustin ca grupul si-a pierdut relevanta, deoarece nu include cele mai mari economii emergente din lume, cum ar fi: Brazilia, China si India. G-7 s-a extins in 1998, cand Rusia a aderat la G7, formand G-8.