Browsing by Author "Ghizdeanu, Ion"

Now showing 1 - 2 of 2
  • No Thumbnail Available
    Item
    Convergenţa creşterii reale şi potenţiale a PIB în ţările UE: învăţăminte pentru Republica Moldova
    (INCE, 2015) Albu, Lucian Liviu; Ghizdeanu, Ion
    Perspectivele de dezvoltare se bazează pe utilizarea echilibrată şi corelată a factorilor interni disponibili (capital şi factorul uman). Potenţarea acestora va depinde de politicile publice ce se vor proiecta. În acelaşi timp evoluţia pe termen lung este condiţionată de modul în care economia românească se va integra pe piaţa unică europeană şi va valorifica avantajele apartenenţei la Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, reducerea decalajelor dintre Statele membre ale Uniunii Europene, adică convergenţa reală şi socială reprezintă unul din principalele repere ale strategiei integrării europene. Dar, o dată cu noua guvernanţă economică a UE şi pentru a se preîntâmpina crizele zonale, precum cea din Grecia, prioritar a devenit caracterul sustenabil al convergenţei reale şi sociale, ceea ce în esenţă înseamnă o dezvoltare în concordanţă cu produsul intern brut potenţial. Pornind de la aceste deziderate ne propunem ca în acest articol să ilustrăm evoluţia convergenţei reale efective şi potenţiale din UE şi care sunt posibilităţile viitoare ale României de reducere a decalajelor în condiţii de sustenabilitate.
  • No Thumbnail Available
    Item
    Real convergence in the Romanian regions in the period of post-accession to the European Union
    (INCE, 2015) Ghizdeanu, Ion; Iordan, Marioara; Tapu, Dana; Chilian, Mihaela-Nona
    Una dintre condiţiile esenţiale pentru trecerea României la moneda euro este convergenţa reală cu economia europeană, astfel încât economia să facă faţă presiunilor concurenţiale de pe piaţa unică europeană şi să nu inducă şocuri în sectorul nominal prin eventualele dezechilibre macroeconomice. Atingerea unui astfel de obiectiv presupune atât reducerea diferenţelor structurale dintre regiuni cât şi coeziunea socială şi teritorială. Sustenabilitatea creşterii economice dar şi a apropierii dintre ţările UE presupun atât reforme structurale cât mai ales o contribuţie echilibrată a regiunilor şi subregiunilor la dezvoltarea naţională, în funcţie de potenţialul acestora. Evoluţia economică diferenţiată din perioada de criză dar, mai ales, în anii de recuperare a pierderilor, a reprezentat o trăsătură şi a evoluţiei economice teritoriale. În România, unde disparităţile regionale sunt mai accentuate, efectele crizei au fost chiar mai pronunţate. Fenomenul este mult mai vizibil în interiorul regiunilor, potenţialul şi structura economică a judeţelor mai dezvoltate permiţând o mai rapidă ieşire din criză. În acest context, lucrarea îşi propune o analiză a evoluţiei procesului de convergenţă reală la nivelul regiunilor României în perioada de post-aderare la Uniunea Europeană, prin intermediul unor indicatori specifici (evoluţia PIB pe locuitor, indici de disparitate, indici de concentrare a activităţii economice, analiză shift-share). Rezultatele indică o îmbunătăţire semnificativă a convergenţei reale la nivel naţional, dar şi evoluţii divergente ale regiunilor, marcate de adâncirea decalajelor de dezvoltare inter şi, mai ales, intra-regionale, procesul de creştere economică suferind din punct de vedere al sustenabilităţii teritoriale. Adâncirea concentrării măreşte vulnerabilitatea viitoare, şi din acest motiv orice dificultăţi ce se vor manifesta la nivelul economiilor judeţelor dezvoltate nu vor fi putea fi contrabalansate de o creştere economică suplimentară în judeţele mai puţin dezvoltate. De aceea, pentru România este esenţial ca sprijinul european pentru coeziunea economico-socială să fie direcţionat cu prioritate către zonele mai puţin dezvoltate, pentru că teoria “polilor de creştere” se pare că nu şi-a dovedit valabilitatea în economia românească.