14 IMPACTUL PIEŢEI MUNCII ASUPRA CREŞTERII ECONOMICE Galina SAVELIEVA, dr. în ştiinţe economice, CCD, INCE Summary. In this article analyzed the impact of the labor market on economic growth. The research was conducted using by Beveridge and Phillips curves, Okun's Law for Moldova. The analysis was based on data from the Labour Force Survey and the National Agency for Employment of the labor market and macroeconomic data of the Ministry Econmiei. As a result, was found that Moldova has specifics economic development model were determined factors exogenous and endogenous growth and influence their quantitative, labor market is a secondary market that fully reflects the successes or failures occurring socio-economic development of the country. All these aspects of the situation are addressed in the context of disclosure causes of existence. The recommendations propose prevention and resolution. including changing the model of economic development inertial through the dynamic model, the forecasts the working age population, the correlation of demand and supply of labor, deepening studies in the field. Keywords: economic growth, curve, inflation, GDP, labor market, employment, unemployment. Evaluarea cantitativă şi calitativă a impactului factorilor de influenţă asupra creşterii economice este importantă în special la etapa actuală, în condiţiile îmbătrânirii demografice. Conform prognozei medii a ONU, în 2050 populaţia vârstnică va constitui 7% în Europa de Est, 10% - în Europa de Nord şi 12% în Europa de Sud şi de Vest [3]. După estimările experţilor, în anii 2020-2030 populaţia ocupată din multe ţări europene va avea tendinţa de scădere cu cca 0,5-1,5% anual. Pe fundalul acestui proces, chiar şi în condiţiile ocupării depline a populaţiei, rata de creştere a PIB-lui real ar putea stagna sau scădea, deoarece numărul de salariaţi ar putea să se micşoreze mai rapid decât majorarea productivităţii muncii. Republica Moldova nu este o excepţie, îmbătrânirea populaţiei constituind un proces demografic important ce generează dinamica populaţiei. Conform prognozelor demografice elaborate de Centrul de Cercetări Demografice al Institutului Național de Cercetări Economice al AȘM, până în anul 2025 numărul populației în grupele de vârstă 60-64 ani şi 65-69 ani va constitui cca 37-43%, iar către anul 2035 se va înregistra o creştere semnificativă a populaţiei cu vârsta de 70 ani şi peste – până la 57% [2]. Pe fundalul acestor schimbări demografice, asigurarea dezvoltării economice stabile şi durabile constituie o sarcină primordială. În acest context, este important de determinat factorii exogeni (externi) şi endogeni (interni) de creştere economică şi influenţa cantitativă a acestora. Modelele contemporane neoclasice de creştere economică se bazează pe ocuparea deplină a forţei de muncă, flexibilitatea preţurilor pe diverse pieţe, precum şi înlocuirea reciprocă deplină a tuturor factorilor de producere. Modelul „funcţia de producere a lui Cobb-Douglas” determină în ce măsură calitatea factorilor de producere „munca” (L) şi „capitalul” (K) influenţează asupra creşterii economice şi are următoarea expresie:  LKAY  (1) 15 Parametrul A reprezintă coeficientul care reflectă nivelul productivităţii tehnologice (indicator neschimbat în perioada de scurtă durată). Indicatorii α şi β sunt coeficienţii elasticităţii volumului de producţie (Y), inclusiv, α - după capital şi β - după muncă. Funcţia de producere a lui Cobb-Douglas va fi utilizată pentru determinarea nivelului de influenţă cantitativă a factorilor asupra creşterii PIB în Republica Moldova. Economia naţională a Republicii Moldova pe parcursul anilor 2005-2015 s-a confruntat cu o serie de dezechilibre determinate de schimbări structurale, instituţionale, legislative, comportamentale, inovaţionale, profesionale etc. orientate spre asigurarea funcţionării eficiente a noului mecanism economic bazat pe raporturi de piaţă etc. Toate acestea s-au reflectat şi asupra dezvoltării pieţei muncii. Cercetările recente demonstrează că pentru anii 2005-2015 dezvoltarea indicatorilor macroeconomici a avut o evoluţie sinuoasă din cauza menţionată mai sus, inclusiv criza economică globală şi internă, consecinţele căreia au fost resimţite şi pe piaţa muncii. Aceasta s-a manifestat prin stagnare, de exemplu, în 2012 economia a fost influenţată de factorii externi - recesiunea economică din ţările UE, şi interni - seceta, instabilitatea politică etc. În anul 2015 aceiași factori au avut un alt conținut, dar tot cu impact negativ, cei externi fiind: recesiunea şi restricţiile comerciale ale Federaţiei Ruse la unele produse agricole, criza din Ucraina, creşterea cererii la producţia autohtonă în ţările UE, cât şi cei interni: seceta de vară, recolta înaltă din 2014, problemele din sectorul bancar etc. Caracteristica dezvoltării unor indicatori macroeconomici sunt reflectaţi în Tabelul 1. Tabelul 1. Evoluţia indicatorilor macroeconomici pentru anii 2005-2015 Sursa: conform datelor BNS şi ME şi calculelor autorului, www.statistica.md; www.mec.gov.md Piaţa forţei de muncă, fiind o piaţă derivată ce se reflectă pe deplin în succesele sau insuccesele înregistrate de dezvoltare a economiei naţionale, nu există de sine stătător. Diminuarea numărului populaţiei şi a celei ocupate, excedentul populaţiei inactive, sub-ocupate, fluxurile migraţionale continue au un 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 PIB în % faţă de anul precedent 107,5 104,8 103 107,8 94 107,1 106,8 99,3 109,4 104,8 99,5 VAB în % faţă de anul precedent 105,2 103,6 102,3 106,8 93,6 106,2 106,3 99 110,2 105,2 99,6 Indicele volumului producţiei industriale,% faţă de anul precedent 107 95,2 98,7 101,5 78,9 109,3 109,5 98,1 108,6 107,3 100,6 Indicele volumului producţiei agricole în % faţă de anul precedent 100,8 98,9 76,9 132,1 90,4 107,9 105 77,7 139,1 108,6 86,2 Investiţii în active materiale pe termen lung, în % faţă de anul precedent 121 123 121,9 102,3 66,5 122,6 112,5 98,9 104,2 102,3 91,2 Productivitatea muncii în % faţă de anul precedent: calculată în baza VAB calculată în baza PIB 115,9 120,2 117,8 124,6 108 113,3 115,6 109 115,5 108 103,9 Indicele preţurilor de consum (IPC), % 111,9 112,7 112,3 112,7 100 107,4 107,6 105 104,6 105,1 109,7 PIB pe cap de locuitor după paritatea puterii de cumpărare, în % faţă de anul precedent 116,5 108,5 107,8 108,8 94,1 108,4 109,1 101 111,2 106,7 100,3 114,9 109 117,4 107,3 98,1113,4 118,7 117,5 123,8 108 115,3 http://www.statistica.md/ http://www.mec.gov.md/ 16 impact negativ asupra acestei pieţe. Modernizarea şi schimbările ce au loc în economia națională au condiţionat formarea şi funcţionarea pieţei forţei de muncă, cantitatea şi calitatea acesteia, inclusiv repartizarea populaţiei ocupate pe tipuri de activităţi economice. Din datele reflectate în Tabelul 2 reiese că, deși având o diminuare a ponderii populaţiei ocupate în agricultură, totuși acest domeniu rămâne predominant în 2015 (31,7%), concomitent cu creşterea populaţiei ocupate în administraţia publică şi sectorul bugetar (19,6%), transporturi şi comunicaţii (6,3%), alte activităţi (8,8%). În domeniul industriei, pe parcursul anilor 2005- 2015, ponderea populaţiei ocupate a variat în limitele a 12-13%, în construcţii, comerţ şi servicii de agrement ponderea acesteia fiind în creştere pînă în 2012, iar în continuare s-a observat o tendinţă de diminuare a acestui indicator către anul 2015. Dinamica schimbărilor sus-menţionată sunt reflectate în Tabelul 2. Tabelul 2. Repartizarea populaţiei ocupate pe activităţi economice Sursa: calculat de autor în baza datelor BNS, www.statistica.md Forţa de muncă constituie factorul determinant al creşterii economice. Evaluarea potenţialului acesteia demonstrează, în primul rând, raportul dintre populaţia activă şi cea inactivă, înregistrând o tendinţă accentuată de schimbare (Tab.3), inclusiv depăşirea ultimei şi diminuarea ratei activităţii practic pe întreaga perioadă analizată, excluzând anii 2011, 2013 şi 2015, când a fost înregistrată o anumită îmbunătăţire a acestui indicator. Totodată, fiind în creştere către anul 2015 numărul populaţiei ocupate şi rata de ocupare, acestea nu au atins nici măcar nivelul obţinut în primii 3 ani (2005-2007). Analiza impactului pieţei muncii asupra creşterii economice şi cuantificarea acestuia a fost efectuată utilizând modelul de creştere economică de tip Cobb- Duglas (funcţia (1). A fost determinat Produsul Potenţial (în continuare PP), ca indicatorul de bază pentru evaluarea potențialului creşterii economice şi a factorilor de influenţă. PP reflectă nivelul PIB-ului care poate fi obţinut „în condiţiile de utilizare maximă a factorilor de producţie (muncă şi capital), care nu creează presiune inflaţionistă şi alte dezechilibre economice”[3]. Sursele de creştere a indicatorului menţionat au fost forţa de muncă, stocul de capital și un indicator specific - productivitatea totală a factorilor (în continuare PTF). În sensul modelului utilizat, noţiunea productivitatea totală a factorilor subînţelege productivitatea care va fi obţinută din progresul ştiinţific, implementarea inovaţiilor, tehnologiilor avansate și altor factori. Evaluarea PP a 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Total, din care: 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 Agricultură, economia vînatului şi silvicultură, pescuit 40,7 33,6 32,8 31,1 28,2 27,5 27,5 26,4 28,8 30,5 31,7 Industrie 12,1 12,8 12,7 13 13,1 12,8 13,1 13,2 12,1 12,3 12,3 Construcţii 3,9 5,3 6,1 6,6 6,2 5,9 5,7 6,1 5,7 5,6 5,5 Comerţ cu ridicată şi cu amănuntul; hoteluri şi restaurante 13,9 15,6 15,9 16,7 18,3 18,6 19 18,3 18 17,1 15,8 Transporturi şi comunicaţii 5,4 5,2 5,5 5,7 5,7 5,6 5,7 6,2 6,2 5,7 6,3 Administraţie publică; învăţământ; sănătate şi asistenţă socială 18,7 19,6 20,1 19,8 21 22 21,3 21,5 20,1 19,5 19,6 Alte activităţi 5,3 7,9 7 7 7,4 7,6 7,7 8,3 9,1 9,3 8,8 http://www.statistica.md/ 17 fost efectuată în baza datelor statistice anuale cu privire la PIB-ul real pentru anii 1995-2015 şi PIB-ul prognozat pentru anii 2016-2019 care au fost exprimaţi în preţurile anului 1999. Tabelul 3. Caracteristica activităţii şi inactivităţii populaţiei Sursa: elaborat în baza datelor din Ancheta Forţei de Muncă BNS, www.statistica.md Din rezultatele obţinute, concluzionăm că datorită remitenţelor perioada de creştere 2001-2005 s-a produs. După recesiunea din anul 2012, în anii 2013-2014 decalajul de producţie a devenit pozitiv, inclusiv în anul 2013 - 3,1% și în anul 2014 - 4,5%. În anul 2015, ţinând cont de factorii interni (instabilitatea politică, condițiile climaterice nefavorabile şi problemele din sectorul bancar), precum şi influenţa factorilor externi (criza din Ucraina, recesiunea din Federaţia Rusă şi restricţiile comerciale impuse de această țară faţă de producţia Republicii Moldova, diminuarea prețurilor mondiale la produse agricole), toate acestea determinând micșorarea decalajului pozitiv în anul 2015 pînă la 0,8% în comparaţie cu anul 2014. Impactul cantitativ al factorilor asupra PP este reflectat în Fig. 1. Fig. 1. Impactul principalilor factori de producţie asupra creşterii PIB-ului potenţial Sursa: în baza materialelor Ministerului Economiei [3]. 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Ponderea populaţiei inactive în vârstă de 15 ani şi peste, % 51 53,7 55,2 55,7 57,2 58,4 57,7 59,3 58,6 58,8 57,6 Rata de activitate, % 49 46,3 44,8 44,3 42,8 41,6 42,3 40,7 41,4 41,2 42,4 Rata de ocupare, % 45,4 42,9 42,5 42,5 40 38,5 39,4 38,4 39,3 39,6 40,3 Populaţia ocupată în vârstă de 15 ani şi peste, în % faţă de anul precedent 100,2 95,3 99,2 99,7 94,7 96,5 102,6 97,7 102,3 101 101,6 Rata sub-ocupării, % 4 8,4 7,9 6,9 7,8 9,3 7,7 7,2 7,3 6,8 6,2 Rata şomajului BIM, % 7,3 7,4 5,1 4 6,4 7,4 6,7 5,6 5,1 3,9 4,9 Ponderea persoanelor plecate peste hotare la lucru, % din populaţia inactivă 26,6 19,7 20,7 18,9 17,4 17,9 18,5 18,6 19 19,5 18,9 Rata şomajului înregistrat ANOFM, % 2 1,9 1,9 1,6 2,9 4 3,6 2,8 1,9 1,7 2,1 Ponderea şomerilor plasaţi în câmpul muncii, % 41,1 45,9 48,3 48 21,5 18 20,1 30,3 38,5 38,8 33,2 Numărul şomerilor la 10 locuri vacante, pers. 41 27 23 33 289 149 124 76 40 39 55 Rata de creştere a locurilor vacante, % faţă de anul precedent 3,1 12,1 1,8 8,1 -47,4 10,1 -6,6 24,1 7,1 10,7 1,9 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 p. 2017 p. 2018 p. 2019 p. Capitalul Munca TFP Produsul potențial (scara din dreaptă) http://www.statistica.md/ 18 În anul 2015, asupra creşterii PP (PIB-ului potenţial) a contribuit pozitiv productivitatea totală a factorilor (2 p.p.) şi investiţiile (stocul de capital având contribuţia 1,1 p.p.). Dacă ne referim la aportul forţei de muncă, constatăm că contribuţia acestui factor asupra PP a fost nulă (0,0 p.p.). Contribuţia cantitativă a factorilor de influenţă asupra PP este reflectată în Tab. 4. Tabelul 4. Implicaţiile cantitative ale factorilor (capitalul, munca, PTF) asupra PP Sursa: în baza calculelor şi prognozei Ministerului Economiei [3]. Prognoza PP pentru anii 2016-2019 demonstrează că o contribuţie pozitivă esenţială asupra creşterii PP va avea productivitatea totală a factorilor (PTF), concomitent înregistrându-se tendinţa de diminuare (de la 1,9 p.p. în anul 2016 pînă la 1,7 p.p. în anul 2019). Asemenea tendinţă se observă şi la influenţa capitalului, care se va diminua de la 1,0 p.p. în anii 2016-2017 pînă la 0,9 p.p. în anii 2018-2019. Având influenţa negativă asupra creşterii PP, începând cu anul 2016 va fi observată contribuţia pozitivă a forţei de muncă - de la 0,1 p.p. pînă la 0,2 p.p. în următorii 3 ani (2017-2019). Evaluarea relaţiei între indicatorii macroeconomici este un element important al procesului de elaborare a politicilor socioeconomice. Aceasta presupune îmbinarea abordărilor metodologice (inclusiv sistemică şi complexă), metodelor ce se referă la cercetarea mai multor conexiuni dintre diferiţi indicatori, în special a PIB-ului, diferitor indicatori de ocupare a forţei de muncă etc. Rezultatul definitiv constă în determinarea costului politicilor direcţionate către ocuparea mai efectivă a populaţiei în vârstă aptă de muncă, diminuarea influenţei proceselor inflaţioniste şi a şomajului pentru a asigura dezvoltarea economică durabilă. În contextul cercetării posibilităţilor de creştere economică, analizăm relația dintre nivelul de creştere a PIB-ului şi rata şomajului, care a fost determinată în anii '60 ai sec. XX de către savantul american Arthur Melvin Okun (Okun’s law, 1962). Legea lui Okun reflectă legătura dintre creşterea economică şi rata şomajului şi nu este valabilă pentru orice ţară, deoarece depinde de condiţiile reale de dezvoltare socioeconomică concrete. În conformitate cu Legea lui Okun, creșterea anuală a PIB-ului cu 2,5-2,7% menţine numărul șomerilor la un nivel constant, iar fiecare creştere suplimentară a PIB-ului cu 2% contribuie la reducerea șomajului cu 1%. Concluziile în baza Legii lui Okun constau în următoarele: - pentru a preveni creşterea şomajului, este necesar ca nu mai puţin de 2,7 - 3,0% din creșterea anuală a PIB-ului să fie direcţionată la crearea locurilor noi de muncă; - ritmul înalt de creştere a PIB-ului contribuie la diminuarea şomajului, iar încetinirea acestuia duce la sporirea lui. Totodată, este necesar de menţionat că regularitatea identificată de aşa- numita „Legea lui Okun” descrie pierderile potențiale asociate cu șomajul ciclic. 2016 2017 2018 2019 PP, % 4,7 5 4,6 3,3 3,5 3,6 3,5 3,4 3,4 3,2 2,9 2,9 2,8 2,8 Capitalul, p. 1,1 1,7 1,6 0,5 0,8 1,1 1 1 1,2 1,1 1 1 0,9 0,9 Munca, p. -1,7 -1,5 -1,3 -1,1 -0,9 -0,7 -0,4 -0,2 -0,1 0 0,1 0,2 0,2 0,2 PTF, p. 5,3 4,8 4,4 4 3,6 3,2 2,9 2,6 2,3 2 1,9 1,8 1,7 1,7 2013 2014 2015 Conform datelor prognozate Contribuţia la creşterea PP: Anul 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 19 Cercetările lui Okun se referă la o perioadă determinată de timp şi o anumită ţară – SUA, iar cercetările legităţilor menţionate din alte ţări au demonstrat că posibilitatea utilizării acestei legi depinde de specificul mecanismelor relaţiilor de piaţă şi nivelul de dezvoltare economică [4]. Având în vedere cele menţionate, a fost efectuată analiza interdependenţei dintre creşterea/descreşterea PIB-ului şi schimbarea ratei şomajului pentru Republica Moldova prezentată în Fig.2. Fig. 2 Interdependenţa dintre creşterea/descreşterea PIB-ului şi schimbarea ratei şomajului pentru anii 2000-2015 a)Evoluţia PIB-ului şi a ratei şomajului, în % faţă de anul precedent b) Dependenţa dintre creşterea/descreşterea PIB-ului și a ratei șomajului, % c) Dependenţa dintre creşterea/descreşterea ratei șomajului și PIB-ului, % Sursa: elaborat şi calculat de autor în baza datelor BNS, www.statistica.md În cazul Republicii Moldova, pe parcursul anilor 2000-2015 dependenţa dintre creşterea/descreşterea PIB-ului şi a ratei şomajului este destul de slabă (lit.a) şi lit.b), ceea ce se reflectă prin funcţia lineară, mărimea coeficientului de determinaţie constituind 0,0748. Pentru perioada analizată nivelul înalt al ratei şomajului a fost coerent cu descreşterea PIB-ului în anii 2003, 2009 şi 2015. Pentru a preveni creşterea ratei şomajului cu 1% este necesar ca creşterea PIB-ului să constituie 3,44%. -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10 12 PIB, % faţă de anul precedent Rata şomajului,% http://www.statistica.md/ 20 Între cele mai potrivite instrumente, utilizate pentru evaluarea situaţiei pe piaţa muncii, este curba Beveridge, numită după celebrul economist britanic William Beveridge (1879-1963). Aceasta prezintă dependenţa dintre rata şomajului şi numărul locurilor de muncă vacante (libere), care se schimbă ca urmare a procesului de dezvoltare economică şi reflectă în ce fază se află economia (de exemplu, recesiunea se asociază cu şomaj înalt şi locuri de muncă vacante limitate). Reieşind din analiza dezvoltării economice şi indicatorilor ce reflectă situaţia pieţei muncii pentru perioada 2000-2015 în Republica Moldova, este imposibil să se utilizeze curba pentru elaborarea şi argumentarea politicilor economice statale. Problema dată necesită cercetări mai aprofundate din următoarele considerente: printre locurile vacante propuse, în mare parte există locuri neatractive, care nu sunt prestigioase, nu corespund cerinţelor stabilite de agenţii economici, nivelul salariului plătit, condiţiile şi regimul de lucru şi locul de trai al solicitantului (se află în localităţile îndepărtate de domiciliu). Astfel, în anul 2014, numărul şomerilor înregistraţi de ANOFM a fost de 42166 persoane, iar numărul locurilor vacante a fost de 41536 unităţi (sau coraportul dintre locurile vacante şi şomeri practic a fost de 98,5%), în realitate numărul şomerilor plasaţi în câmpul muncii prin intermediul structurilor ANOFM a constituit numai 38,8%. Scăderea bruscă a PIB-ului în 2009 (cu 6% faţă de 2008 ca urmare a crizei economice) a fost însoțită atât de creșterea numărului de șomeri cu 1,7 ori (rata şomajului BIM a crescut cu 2,4 p.p. şi rata şomajului înregistrat de ANOFM, respectiv, cu 1,3 p.p.), cât şi de diminuarea bruscă a numărului de locuri vacante - de 1,9 ori. Nivelul înalt al şomajului şi nivelul limitat al numărului de locuri vacante, în condiţiile creşterii PIB-ului în 2001-2005, se explică prin transformările structurale ce au avut loc în economia naţională. Recesiunea din 2012 (descreşterea PIB-ului a constituit 0,7%) a avut loc în condiţiile scăderii şomajului (rata şomajului BIM cu 1,1 p.p. faţă de anul 2011 şi rata şomajului înregistrat de ANOFM cu 0,8 p.p.), creşterii locurilor vacante cu 24,1% şi scăderii numărului solicitanţilor acestora de la 124 pînă la 76 persoane la 10 locuri vacante. Recesiunea din 2015 (unde descreşterea PIB-ului a constituit 0,5% faţă de anul 2014) se caracterizează prin creşterea şomajului (respectiv, ratei şomajului BIM cu 1,0 p.p. şi ratei şomajului înregistrat de ANOFM cu 0,4 p.p.), numărul şomerilor majorându-se cu 20%, iar locurile vacante numai cu 1,9%, inclusiv a sporit şi tensiunea pe piaţa muncii – la 10 locuri vacante au pretins 54,9 solicitanţi faţă de 39 în anul precedent. Prin urmare, dezvoltarea pieţei muncii din Republica Moldova are modelul propriu, având în vedere evoluţia PIB-lui asociată cu creşterea economică intensivă, inclusiv ţinând cont și de productivitatea totală a factorilor şi investiţiilor (capitalul) etc. Dinamica numărului şomerilor şi a locurilor vacante de muncă este reflectată în Fig. 3. 21 Fig. 3. Dinamica numărului şomerilor şi locurilor vacante de muncă, anii 2000-2015 Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNS, www.statistica.md şi ANOFM, www.anofm.md Cercetarea şomajului în baza curbei Beveridge dă posibilitatea de a evidenţia nivelul de compatibilitate dintre numărul şomerilor şi numărul locurilor de muncă vacante, dacă au fost înregistrate progrese nesemnificative ale procesului de macrostabilizare a economiei naţionale, adică, dacă economia se află în faza de recesiune sau de avânt economic. Totodată, din analiza situaţiei în domeniu se atestă prezenţa evoluţiei aleatorie a corelaţiei dintre locurile de muncă vacante şi rata şomajului. Deci, în 2007 şi 2014 a avut loc compatibilitatea dintre numărul şomerilor şi a locurilor vacante. În 2009-2013 şi 2015 a fost înregistrat un dezechilibru în domeniu. Reducerea ratei şomajului în anii 2006-2008 cu 3,4 p.p. şi în 2011-2014 cu 2,8 p.p. pe fundalul creşterii numărului locurilor de muncă vacante, respectiv, cu 10,0% şi de 1,47 ori, a contribuit la diminuarea tensiunii pe piaţa muncii, care în anii 2008 şi 2014 constituia 0,9 şi 1,2 [3]. Incompatibilitatea calificărilor cu cerinţele angajatorilor constituie o problemă majoră pentru şomerii de lungă durată, inclusiv pentru tinerii care nu au o calificare solicitată pe piaţa muncii. În acest context, utilizarea curbei Beveridge, ca instrument în elaborarea politicilor active de ocupare, va contribui la armonizarea compatibilităţii dintre şomeri şi locurile de muncă vacante, inclusiv graţie prevenirii cazurilor negative şi sporirii șanselor persoanelor aflate în şomaj de a obține un loc de muncă potrivit. Politicile direcţionate către creşterea economică stabilă şi durabilă trebuie să se orienteze spre nivelul scăzut al şomajului şi la o inflaţie moderată. Totodată, dezvoltarea economică a Republicii Moldova din ultimele decenii demonstrează că în realitate sunt atestate atât procese inflaţioniste, cât şi neocuparea populaţiei apte de muncă. Relaţia menţionată poate fi identificată cu ajutorul aşa-numitei „curba Phillips”. Economistul britanic Alban Wiliam Phillips, în procesul cercetării seriei de fenomene economice şi date statistice din Marea Britanie pentru perioada anilor 1861-1957, a evidenţiat relaţia dintre creşterea salariilor şi rata şomajului, reflectând aceasta prin cunoscuta „curba Phillips” [6]. În baza analizei datelor 20000 30000 40000 50000 60000 70000 80000 90000 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 locuri vacante şomerii înregistraţi ANOFM http://www.statistica.md/ http://www.anofm.md/ 22 empirice pentru cca 10 ani, Phillips a demonstrat existența unei relații inverse între ratele de creştere/descreştere a salariilor nominale și a șomajului, cei doi indicatori aflându-se în relaţie negativă, opusă: dacă rata şomajului este ridicată, atunci sunt reduse revendicările salariale. În continuare, economistul american Paul Samuelson (1915), laureat al Premiului Nobel, şi Robert Solow (1924) au modificat curba Phillips, utilizând unele dovezi că rata de creștere a salariului nominal (analizat de Phillips) poate fi înlocuită cu rata de creștere a preţurilor de consum sau inflaţie. Explicaţiile constau în următoarele: creşterea cererii excesive la forţa de muncă contribuie la creşterea ocupării acesteia şi, respectiv, diminuarea şomajului, creşterii concomitente a salariului şi inflaţiei. Rata înaltă a șomajului obligă angajaţii să fie de acord cu salarii reduse, iar în condiţiile ratei joase a şomajului, pentru atragerea forţei de muncă mai calificate, angajatorul este obligat să ridice salariile, ceea ce duce la o creștere mai rapidă a salariilor în comparație cu productivitatea muncii. Există însă o problemă ce are un aspect social important: printre forţa de muncă rămasă neocupată, de obicei, sunt persoane mai puțin calificate și productive. Curba lui Phillips a fost confirmată de studiile empirice ale indicatorilor statistici ai țărilor dezvoltate pe o perioadă de 50-60 de ani, în care a fost atinsă ocuparea deplină a forţei de muncă, iar promovarea continuă a activităților de creștere economică și de reducere a șomajului au contribuit la creșterea accelerată a prețurilor, precum şi la reducerea inflației a fost însoțită de o creștere a șomajului. Relaţia inversă între inflaţie şi şomaj, parţial, se datorează şi inflexibilităţii pieței muncii. La mijlocul anilor '60 ai secolului trecut, economiștii au calculat curbele Phillips pentru multe țări, acest instrument devenind o parte integrantă pentru analiza macroeconomică în procesul de elaborare a politicilor socioeconomice. Cu toate acestea, stagflația ce a avut loc în anii 1970 în economiile țărilor dezvoltate a discreditat ideea curbei Phillips: în perioada de criză economică au fost în creştere atât prețurile, cât și șomajul. Actualmente, cei mai mulți economiști recunosc viziunea tradițională a curbei Phillips pe termen scurt, precum şi absența completă a relației inverse între şomaj şi inflaţie pe termen lung. În ţările dezvoltate din Occident curba Phillips a fost utilizată ca un instrument al modelului keynesist, pentru a justifica alegerea între inflație și șomaj în promovarea şi reglementarea statală a economiei. Analiza relaţiei între inflaţie şi şomaj pentru Republica Moldova (curba Phillips) s-a efectuat reieşind din cadrul macroeconomic examinat în dinamică pentru anii 2000-2015. În perioada anilor 2000-2005 indicele de volum al PIB-ului a fost în creştere de la 102,1% pînă la 107,5% (datorită transferurilor majore ale remitenţelor). Criza financiară globală, recesiunea economică a unor ţări a avut un impact puternic şi asupra economiei Republicii Moldova, ceea ce a condiţionat modificarea structurii PIB-ului, care în 2009 s-a micşorat faţă de 2008 cu 6%. După criza economică şi financiară globală, înviorarea economiei mondiale, restabilirea cererii externe şi interne, în anii 2010-2011 PIB-ul a înregistrat o creştere cu 7,1% şi 6,8%, iar în 2012 o diminuare faţă de 2011 cu 0,7%. Astfel, în ciuda creșterii din 2011, aceasta nu a reușit pe deplin să depășească consecințele crizei din 2009, în anul 2012 observându-se îngheţarea activităţii economice condiţionată de situaţia 23 economico-financiară din unele ţări din UE (diminuându-se cererea externă şi internă pentru produsele moldoveneşti din cauza problemelor financiare, ceea ce a influenţat asupra modificării structurii PIB-ului). Impact negativ asupra dezvoltării economiei naţionale au avut şi condiţiile meteorologice extrem de nefavorabile. Pe fundalul creşterii economice şi asigurării funcţionării efective a economiei naţionale s-a accelerat procesul inflaţionist - IPC în anii 2010-2011 a fost similar, respectiv, 107,4% şi 107,6%, iar în 2012-2013 ritmul de creştere a indicatorului IPC a fost încetinit (104,6%). În 2013, după recesiunea din anul precedent, economia naţională a intrat într-o perioadă de relansare, PIB-ul crescând cu 9,4%, inclusiv în sectorul industrial înregistrându-se o creştere lentă, producţia agricolă majorându-se cu 39,1% faţă de anul 2012, beneficiind de condiţii climaterice favorabile. Anul 2014 s-a caracterizat prin stabilizare, toate tipurile de activități economice au înregistrat creștere (sectorul industrial, recoltă înaltă a producţiei din sectorul agrar, creşterea cererii pentru producţia autohtonă în ţările UE). Pe fundalul acestora, s-au observat şi influenţe negative ale unor factori asupra economiei, cum ar fi: restricțiile impuse la importul de vinuri și unele produse agricole din Republica Moldova în Federația Rusă, iar riscurile legate de situaţia dificilă din Ucraina nu au avut consecinţe. Cererea internă în Republica Moldova a fost în creştere cu 4,8% comparativ cu anul 2013, iar procesul inflaţionist a fost accelerat (IPC a constituit 105,1% faţă de 104,6% în anul precedent). PIB-ul în 2015 a fost în descreştere faţă de 2014 cu 0,5%, din cauza influenţei negative a factorilor interni (problemele în sectorul bancar, diminuarea volumului transferurilor băneşti ale migranţilor, seceta) şi ai celor externi (criza din Ucraina, recesiunea economică din Federaţia Rusă, sancțiunile reciproce dintre Federația Rusă și UE, restricţiile continue impuse la importul de vinuri și unele produse agricole din Moldova de către autoritățile din Federaţia Rusă). Pe fundalul situaţiei economico-financiare (diminuarea volumelor producţiei de mărfuri şi servicii, comerţului exterior), moneda națională s-a depreciat esențial și, în consecință, a crescut inflația (până la 9,7%), s-a majorat numărul șomerilor înregistrați la oficiile forței de muncă (rata înregistrată a şomerilor majorându-se cu 0,4 p.p. faţă de anul precedent, la 10 locuri de muncă au pretins 54,9 şomeri). Economia naţională este sensibilă la diversele procese externe şi interne. Situaţia pe piaţa forţei de muncă, ca parte integrantă a sistemului economic, reflectă pe deplin tendinţele de dezvoltare economică, fiind precară şi afectată de acest sistem. Totodată, rata şomajului, fiind un indicator important economic şi social, a avut relevanţă mai scăzută, deoarece o parte semnificativă a forţei de muncă aptă se află la muncă peste hotare (vezi Tabelul 3). Relaţia dintre inflaţie şi şomaj pentru anii 2000-2015 este prezentată în Fig. 4. 24 Fig. 4 Dinamica inflaţiei şi a ratei şomajului, anii 2000-2015 Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNS, www.statistica.md Reieşind din analiza datelor statistice disponibile, relaţia inversă dintre şomaj şi inflaţie (curba Phillips) nu poate fi utilizată în calitate de instrument viabil pentru analiza macroeconomică şi elaborarea politicilor respective în domeniu. În perioada anilor 2000-2015 au fost în creştere atât rata şomajului, cât şi inflaţia. Numai în anul 2009, când creşterea PIB-ului a fost stopată brutal din cauza efectelor crizei economice, relaţia şomaj-inflaţie (curba Phillips) s-a manifestat clar. Pentru a confirma concluzia expusă, sesizăm că specificul modelului de dezvoltare economică al Republicii Moldova se consideră „modelul inerţial de creştere” orientat către consum. Dependența economiei naţionale de factorii externi a fost în creștere, ceea ce a contribuit la intensificarea recesiunii economice. Posibilităţile de utilizare a “curbei Phillips” în reglementarea economiei şi pieţei muncii sunt limitate, din motivul existenţei formelor specifice ale şomajului (şomajul ascuns), proceselor inflaţioniste, de depreciere a monedei naționale, de fluctuaţiile dolarului SUA, problemele existente în sectorul bancar, condiţiile climaterice nefavorabile. Pentru Republica Moldova, ca ţară aflată în proces de dezvoltare a economiei de piaţă, procesul inflaţiei a fost caracterizat printr-o creștere relativ scăzută a prețurilor, mai puţin de 10% pe an sau aşa-numita inflaţie târâtoare (moderată), ceea ce nu reprezintă ceva neobişnuit. Această formă a inflaţiei este necesară pentru dezvoltarea economică eficientă şi permite să se adapteze în mod practic prețurile la schimbarea condițiilor existente de producere și de cerere la materie, capital şi muncă. Asigurarea dezvoltării economice durabile este o sarcină primordială pentru Republica Moldova. Creşterea economică a fost condiţionată de majorarea capitalului şi productivităţii totale a factorilor pe fundalul descreşterii forţei de muncă. În condiţiile descreşterii continue a populaţiei în ultimele decenii şi îmbătrînirii demografice piaţa muncii necesită schimbarea paradigmei de dezvoltare economică a Republicii Moldova. Una din ipotezele posibile este înlocuirea modelului de creștere inerțial bazat pe consumul alimentat de remitențe cu modelul dinamic bazat pe atragerea investițiilor, dezvoltarea ramurilor producătoare de bunuri și servicii, dezvoltarea durabilă socioeconomică a ţării. În 0 5 10 15 20 25 30 35 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Rata inflației media annuală, % Rata şomajului BIM, % http://www.statistica.md/ 25 realizarea acestei ipoteze un element esențial îl reprezintă crearea şi funcţionarea pieţei forţei de muncă competitive. În acest context, se recomandă: - studierea continuă privind corelarea prognozelor populaţiei apte de muncă cu creşterea economică, inclusiv prin determinarea cantitativă a contribuţiei forţei de muncă (L) în creşterea economică (PIB-ul potenţial), utilizînd funcţia Cobb-Douglas; - evaluarea contribuţiei cantitative a productivităţii muncii sectoriale, a schimbărilor în numărul angajaţilor, a componentei demografice sau a altor factori de influenţă asupra creşterii economice, inclusiv dezagregate pe tipuri de activităţi economice, aplicându-se metodologia Băncii Mondiale; - investigarea indicatorilor statistici pe o perioadă scurtă în scopul evidenţierii relației inflație-șomaj, şomaj-salariu; - elaborarea politicilor socioeconomice, utilizând teorii macroeconomice convenţionale şi argumentări ştiinţifice în domeniu. Referințe bibliografice 1. Albu L. , Caraiani P., Iordan M. Studiu: Perspectivele pieţei muncii din România în contextul Strategiei Europa 2020. Bucureşti: Editura Economică, 2012, p.247. 2. Analiza situaţiei populaţiei în Republica Moldova. CCD INCE, UNFPA. Chişinău, 2016, p.77. 3. Bălaşa A. Îmbătrînirea populaţiei: provocări şi răspunsuri ale Europei. În: Calitatea vieţii, XVI, 2005, nr.3-4, p.273-288. 4. Izyumov A., Vahaly J. The unemployment –output tradeoff in transition economies: Does Okun’s Law Apply. 2002. Economics of Planning, Vol.35, nr.4, p.317-331. 5. Ministerul Economiei. Notă informativă “Poziţia economiei naţionale în ciclul economic”. Direcţia analiză şi prognoze macroeconomice, Tolocico L., Toacă Z. 6. Phillips A.W. The Relation between Unemployment and the Rate of Change of Money Wage Rates in the United Kingdom, 1861-1957. În: Economica, New Series, Vol.25, No.100 (Nov.,1958), 283-299, people.virginia.edu/~lc7p/202/Phillips58.pdf 7. Raportul anual de activitate ANOFM, www.anofm.md 8. Savelieva G., Taragan R., Tomceac A. Experienţa internaţională în domeniul promovării politicilor de ocupare a forţei de muncă în contextul îmbătrînirii demografice. In: Analele Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică. Ediţia a III-a. Chişinău: Complexul Editorial al IEFS, 2013, pp.186-191. 9. Ţoţan L.Ş., Popescu B.B., Cristache S.E. Impactul şomajului asupra creşterii economice din România în perioada de criză. Romanian Statistical Review, 2013, nr.6, p.221. http://www.revistadestatistica.ro/wpcontent/uploads/2014/02/rrs_06_2013_a3ro.pdf 10. Вакуленко Е., Гурвич Е. Взаимосвязь ВВП, безработицы и занятости: углубленный анализ закона Оукена для России. În: Вопросы экономики, Москва, 2015, № 3, p.5-27. http://www.anofm.md/