Academia de Științe a Moldovei Ministerul Economiei al Republicii Moldova Conferința Internațională Ştiinţifico-Practică CREŞTEREA ECONOMICĂ ÎN CONDIŢIILE GLOBALIZĂRII Ediția a XI-a SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ DINAMICA POPULAȚIEI ŞI CALITATEA POTENŢIALULUI UMAN 13-14 octombrie Chișinău, 2016 2 Comitetul organizatoric: Alexandru Stratan, dr.habilitat în economie, director INCE, președintele comitetului organizatoric Olga Gagauz, dr.hab. în sociologie, vicepreședintele comitetului organizatoric Gheorghe Paladi, academician al AȘM Tudor Bajura, dr. în economie, conf.cercetător Inga Chistruga-Sînchevici, dr. în sociologie Galina Savelieva, dr. în economie, conf.cercetător Prezenta lucrare cuprinde materialele Sesiunii științifice ”Dinamica populației și calitatea potenţialului uman” din cadrul Conferinței Internaționale Științifico-Practice ”Creșterea economică în condițiile globalizării”. Aprobat la Consiliul Științific al INCE, proces-verbal nr.5 din 30.09.2016 Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții Această lucrare a fost editată cu suportul UNFPA, Fondul ONU pentru Populație în Republica Moldova, și nu prezintă în mod necesar punctul de vedere al UNFPA, al Organizației Națiunilor Unite sau oricare din organizațiile sale afiliate. © Institutul Național de Cercetări Economice, 2016, www.ince.md © Centrul de Cercetări Demografice, 2016, www.ccd.md http://www.ince.md/ http://www.ccd.md/ 3 Cuprins CUVÂNT ÎNAINTE .................................................................................................................................................................................. 4 O. GAGAUZ. Îmbătrânirea demografică din perspectiva indicatorilor noi de măsurare .................................................................................................................................................................................................................................. 5 G. SAVELIEVA. Impactul pieţei muncii asupra creşterii economice ....................................................... 14 M. BUCIUCEANU-VRABIE. Tinerii excluși din educație și ocupare ......................................................... 26 I. CHISTRUGA-SINCHEVICI, N. BARGAN. Contribuții ale părinților debitori la bunăstarea copiilor după divorț ............................................................................................................................................................................ 35 I. PAHOMII. Contribuția bolilor cardiovasculare în dinamica speranței de viață la naștere ............................................................................................................................................................................................................................... 45 С. ЗАХАРОВ. Основные тенденции изменения численности возрастной структуры занятого населения ....................................................................................................................................................................... 52 V. ȘTÎRBA. Migrația internă: direcții și dimensiuni ................................................................................................ 60 T. TABAC. Structura pe vârste și sexe a emigranților din Republica Moldova .............................. 67 A. TOMCEAC. Riscul de sărăcie a persoanelor încadrate în muncă ......................................................... 74 E. CARCEA . Sănătatea sexuală feminină pe parcursul vieții ......................................................................... 85 L. CUȘNIR. Dinamica nupțialității în Republica Moldova în anii 2004-2015 .................................. 97 E. HRUȘCIOV. Oportunități de dezvoltare și provocări iminente legate de procesul de îmbătrânire a populației............................................................................................................................................................. 102 V. COTELNIC. Determinarea mecanismului privind necesitățile forței de muncă ................ 109 4 CUVÂNT ÎNAINTE Deja de mai mult timp, cercetătorii din cadrul Centrului de Cercetări Demografice au tras semnale de alarmă în ceea ce privește dinamica populației în Republica Moldova. Situația a atins un grad de complexitate atât de mare, încât intervenția este singura alternativă care poate atenua impactul economic și social negativ al acesteia. Îmbătrânirea demografică accentuată, fertilitatea scăzută, indicatorii nefavorabili ai sănătății populației și emigrația în masă a populației tinere duc la scăderea continuă a efectivului populației și deteriorarea structurii pe vârste, astfel modificând imaginea demografică a țării. După cum arată prognozele demografice ale instituțiilor internaționale și naționale, în deceniile viitoare declinul va continua. Sporul natural și migrațional negativ poate determina reducerea numărului populației Republicii Moldova cu circa 40% către anul 2050. Situația socioeconomică nefavorabilă, nivelul de trai scăzut, lipsa locurilor de muncă bine plătite și incertitudinea împing populația tânără să emigreze. Acest fenomen afectează nu numai cantitativ populația țării, dar și calitativ, dat fiind faptul că pleacă cei care sunt bine educați și au sănătatea mai bună și au năzuințe mari de autorealizare. În pofida faptului că organele de resort au devenit tot mai conștiente de amploarea acestor fenomene și de importanța promovării unor politici active în acest domeniu, nu s-au înregistrat rezultate vizibile. Implementarea Programului strategic în domeniul securității demografice a Republicii Moldova (2011-2025) se confruntă cu neasigurarea financiară a acțiunilor planificate, coordonarea slabă la nivel intersectorial, relevanța scăzută a măsurilor promovate. În prezent, Republica Moldova are nevoie de politici socioeconomice active, care vor atenua influența nefavorabilă a îmbătrânirii demografice și reducerii numărului populației. Un nivel mai înalt de educație și sănătate a populației, mai multe inovații și creșterea productivității muncii sunt factorii-cheie de stabilizare a situației și de asigurare a competitivității țării. Sperăm că această culegere de articole științifice va atrage atenția specialiștilor din diferite domenii, contribuind la percepția profundă a fenomenelor demografice și la elaborarea unor măsuri de politici argumentate și bazate pe dovezi. Academician Gheorghe PALADI 5 ÎMBĂTRÂNIREA DEMOGRAFICĂ DIN PERSPECTIVA INDICATORILOR NOI DE MĂSURARE Olga GAGAUZ, dr. hab. în sociologie, conf.cercet., CCD, INCE Summary. Using new measures of aging - prospective age, remaining life expectancy and old-age dependency ratio - provides a more comprehensive look at this phenomenon. Compared to other countries in the region Moldova ranks lower position because in the last five decades there do not have been significant advances in population health, reduce mortality and increase life expectancy. In the years 1970-2014 indicator the prospective age fell, respectively, the old-age threshold based on the remaining life expectancy has not changed significantly. For women this indicator in 2014 was 64.8 years, being lower than in 1970 (65.9 years), and for men only 59 years (in 1970 was 62 years). With low life expectancy, Moldova aging faster, the prospective old-age dependency ratio is taller than the old-age dependency ratio (based in the chronological age): 23.9 years versus 17.6. Monitoring of the prospective indicators of demographic aging should be a priority in developing policies to mitigate the negative economic consequences of this phenomenon. Keywords: demographic ageing, prospective age, remaining life expectancy and old- age dependency ratio. Îmbătrânirea demografică este recunoscută ca una din problemele principale ale sec. XXI din perspectiva implicațiilor economice și sociale complexe. În prezent sunt dezvoltate argumente teoretice care pun accent pe diferite canale prin care dinamica populației poate influența creșterea economică, precum și dovezi empirice cu privire la efectele potențiale ale schimbărilor demografice asupra mai multor variabile macroeconomice [10, 11]. De asemenea, sunt evaluate efectele temporare și permanente ale modificării structurii pe vârste a populației, având în vedere faptul că creșterea duratei medii de viață și, respectiv, modificarea ciclului de viață influențează modificarea necesităților și contribuțiilor economice ale oamenilor. Astfel, dinamica populației în vârsta aptă de muncă este într-o corelație puternică cu evoluția productivității și creșterea economică, diferențele în structura demografică explicând aproximativ un sfert din decalajul în productivitate dintre țările OCDE și țările cu venituri mici [7]. Cercetările recente demonstrează efecte negative mai pronunțate ale îmbătrânirii populației asupra creșterii economice în țările cu nivel scăzut al veniturilor [4], în special în cele din Europa de Est, în care veniturile pe cap de locuitor sunt sub media UE [15]. Pentru a înțelege provocările actuale și viitoare pentru o societate îmbătrânită, au fost dezvoltate instrumente noi de măsurare a îmbătrânirii demografice, necesitatea implementării acestora fiind argumentată prin schimbările radicale în ciclul de viață al oamenilor: speranța de viață a crescut în mod semnificativ, oamenii trăiesc mai mult într-o stare de sănătate mai bună, creșterea duratei medii de viață se asociază cu ameliorarea capacităților cognitive ale vârstnicilor. Semnificația numărului de ani trăiți s-a modificat esențial. Contemporanii noștri la vârsta de 60 sau 65 de ani au capacități fizice și mentale 6 mult mai înalte decât semenii lor cu 50 sau 100 de ani în urmă. Având o sănătate mai bună și durată a vieții mai mare, oamenii lucrează mai mult timp, își pot acumula unele economii pe parcursul vieții active, în scopul de a avea rezerve atunci când se vor retrage de pe piața muncii. Astfel, progresele în domeniul sănătății și creșterea speranței de viață au pus problema revizuirii și reconștientizării fenomenului îmbătrânirii populației. Încă la mijlocul anilor 1970 a fost propus ca pragul bătrâneții să nu fie o vârstă fixă, ci vârsta la care o persoană va trăi încă 10 ani. Mai târziu a fost sugerată ideea despre două vârste diferite - una reală (cronologică) și alta nominală, analogic cu estimările economice nominală și reală (luând în calcul inflația) [9]. Pentru stabilirea pragului de bătrânețe este important să avem informații nu doar despre numărul de ani trăiți de o persoană, dar și câți ani este de așteptat să trăiască. Sanderson W. și S. Scherbov au dezvoltat conceptul de ”vârstă prospectivă” [13, 14], care ajustează vârsta cronologică tradițională cu numărul de ani rămași să trăiască. Conceptul despre două vârste se explică prin faptul că fiecare generație se caracterizează printr-o anumită vârstă cronologică (numărul de ani trăiți) și vârstă prospectivă (numărul de ani care urmează să-i trăiască conform tabelelor de mortalitate pentru anul calendaristic respectiv). Anume acesta din urmă se modifică odată cu creșterea speranței de viață. Panel A 1950 2014 Panel B 1950 2014 Fig.1. Speranța de viață rămasă pentru femeile din Cehia, anii 1950, 2014 Sursa: Human Mortality Database. Informațiile din Fig 1. demonstrează schimbările care au intervenit în cursul de viață a femeilor din Cehia. Femeile care s-au născut în anul 1890 și care au supraviețuit până la vârsta de 60 de ani către anul 1950 aveau speranța de viață rămasă (SVR) 16,8 ani, pe când femeile născute în anul 1954 și care au supraviețuit până la vârsta de 60 de ani în anul 2014 au speranța de viață rămasă 23,8 ani. Ambele generații au trăit câte 60 de ani, însă speranța de viață rămasă pentru generația femeilor născute în anul 1954 este cu 7 ani mai mare decât a celor născute în anul 1890 (Fig.1, Panel A). Fig.1 Panel B, bara de sus arată că femeile care au ajuns la vârsta de 60 de ani în anul 1950 aveau speranța de viață rămasă 16.8 ani, bara de jos se referă la anul 2014. Deși speranța de viață rămasă este aceeași – 16,8 ani, numărul de ani trăiți este mai mare și constituie 68.4 ani. Astfel, femeile în vârstă de 68,4 ani în anul 2014 au aceeași speranță de viață rămasă ca și femeile în vârstă de 60 de ani în anul 1950. Utilizând anul 1950 ca standard, aflăm că femeile cehe care în anul 2014 aveau vârsta de 68.4 ani aveau vârsta prospectivă de 60 de ani, dat fiind faptul că aveau aceeași speranță de viață rămasă ca și femeile în vârstă de 60 de ani în anul 1950. 60 de ani trăiți 60 de ani trăiți 16. 8 ani - SVR 23.8 ani –SVR 60 de ani trăiți 68.4 de ani trăiți 16. 8 ani - SVR 16. 8 ani– SVR SVRsperanța de viață rămasă 7 Calcularea vârstei prospective pentru Republica Moldova demonstrează că acest indicator a scăzut considerabil pentru ambele sexe, situația fiind cauzată de creșterea mortalității în anii `90 și începutul anilor 2000 (Tabelul 1), ca rezultat al nivelului înalt al mortalității și sănătății precare a populației. Doar în anul 2014 se observă o stabilizare relativă a situației pentru femei, deși vârsta prospectivă este cu un an mai scăzută decât în anul 1970: 39 ani versus 40 ani. La bărbați vârsta prospectivă a scăzut de la 40 de ani (anul 1970) până la 33 de ani în anul 2010, apoi se observă o creștere până la 34,9 ani în 2014. Tabelul 1. Vârsta prospectivă în Republica Moldova (anul 1970-standard) Femei Bărbați Vârsta prospectivă, ani Speranța de viață rămasă, ani Vârsta prospectivă, ani Speranța de viață rămasă, ani 1970 40 36,2 40 32 1980 37,2 36,2 36 32 1990 38,4 36,2 36,9 32 2000 37,7 36,2 35 32 2010 37,1 36,2 33 32 2014 39 36,2 34,9 32 Sursa: calculat în baza datelor O. Penina, D. A. Jdanov, P. Grigoriev [16]. Conform cercetărilor recente, se consideră că oamenii sunt bătrâni atunci când media speranței de viață rămasă în grupa lor de vârstă este mai mică de 15 ani. Reieșind din aceasta, se propune ca pragul de bătrânețe să nu mai fie fixat ca vârstă cronologică concretă și să se schimbe odată cu creșterea speranței de viață, bazându-se pe durata speranței de viață rămase (Remaining Life Expectancy) [11,13]. Noul prag al bătrâneții (speranța de viață rămasă de 15 ani), observăm că țările cu speranța de viață mai mare înregistrează și vârsta mai mare de la care o persoană poate fi considerată bătrână. În Germania, Austria, Suedia, Italia, Spania, Elveția și Japonia pragul bătrâneții constituie 70 de ani și mai mult, pe când în țările ex-sovietice (Moldova, Kazahstan, Belarus, Ucraina, Rusia, Tadjikistan) acest indicator este cu aproape 10 ani mai scăzut. În Republica Moldova valoarea acestui indicator a constituit doar 61,7 ani ( Fig.2). http://www.demogr.mpg.de/en/institute/staff_directory_1899/dmitri_a_jdanov_516.htm http://www.demogr.mpg.de/en/institute/staff_directory_1899/pavel_grigoriev_1578.htm 8 Fig. 2. Vârsta la care speranța de viață rămasă este de 15 ani, anul 2010 Sursa: Sanderson W., Scherbov S., Re-aging data, 2016. Poziția inferioară a Republicii Moldova la indicatorul speranța de viață rămasă este determinată de faptul că în ultima jumătate de secol nu a fost înregistrat un progres semnificativ în dinamica speranței de viață a populației, inclusiv la vârsta de 60 de ani. Mai mult, în perioada anilor 1970-2014 speranța de viață la femei în vârstă de 60 de ani a scăzut de la 19,3 până la 18,5 ani, iar la bărbați − de la 16,3 până la 14,4 ani (Fig.3). Fenomenul dat împiedică procesul de îmbătrânire demografică pe ”calea naturală” prin creșterea firească a supraviețuirii populației până la vârstele înaintate și foarte înaintate (îmbătrânirea demografică ”de sus”), iar mortalitatea prematură înaltă frânează creșterea numărului vârstnicilor în totalul populației. Fig.3. Speranța de viață la vârsta de 60 de ani, 1970-2014 Sursa: O. Penina O, D. A. Jdanov, P. Grigoriev [16]. 61.7 62.2 63.0 63.6 63.8 64.3 65.7 65.9 67.6 67.8 70.0 70.3 70.5 71.0 71.1 71.5 72.8 55 60 65 70 75 Moldova Belarus Rusia România Cehia Germania Suedia Spania Japonia http://www.demogr.mpg.de/en/institute/staff_directory_1899/dmitri_a_jdanov_516.htm http://www.demogr.mpg.de/en/institute/staff_directory_1899/pavel_grigoriev_1578.htm 9 Respectiv, nici pragul bătrâneții bazat pe speranța de viață rămasă nu a înregistrat schimbări semnificative (Fig.4). Pentru femei acest indicator în anul 2014 a constituit 64,8 ani, fiind mai scăzut decât în anul 1970 (65,9 ani), iar pentru bărbați - doar 59 de ani (în anul 1970 fiind de 62 de ani). Prognoza demografică (scenariul reper) [1] arată că, cu menținerea ritmului actual de reducere a mortalității și creșterea speranței de viață pragul bătrâneții (bazat pe speranța de viață rămasă de 15 ani și mai puțin) poate să crească către anul 2035 pentru femei până la vârsta de 66 de ani, iar pentru bărbați − până la 60 de ani. Fig. 4. Vârsta cu speranța de viață rămasă de 15 ani și mai puțin, 1970-2035 Sursa: calculele autorului. Analiza procesului de îmbătrânire demografică din perspectiva indicatorilor vârsta cronologică și speranța de viață rămasă pentru anul 2015 demonstrează că în țările cu speranța de viață mai înaltă ponderea persoanelor cu speranța de viață rămasă de 15 ani și mai puțin în totalul populației este mai scăzută decât a populației în vârstă de 65 ani și mai mult. Aceasta semnalează că are loc nu numai îmbătrânirea populației, dar și întinerirea acesteia. De exemplu, în Germania, Cehia și Suedia diferența constituie cca 5-7% (Fig.5). În țările cu speranța de viată mai scăzută, cum ar fi Bulgaria, Ucraina, România, Belarus, Rusia, diferența dintre cei doi indicatori nu este semnificativă, astfel gradul de îmbătrânire demografică estimat în baza vârstei cronologice (65 de ani și mai mult) este apropiat celui estimat în baza speranței de viață rămase de 15 ani și mai puțin. Republica Moldova s-a clasat pe o poziție inferioară, ponderea populației cu speranța de viață rămasă de 15 ani și mai puțin în totalul populației fiind mai înaltă decât ponderea populației în vârstă de 65 de ani și mai mult: 14,6% versus 11,3%. Fapt ce semnalează gradul de îmbătrânire mai înalt decât cel estimat în baza vârstei cronologice. Prognozat 10 Fig. 5. Ponderea populației în vârstă de 65+ ani și a populației cu speranța de viață rămasă de 15 ani și mai puțin, anul 2015 Sursa: European Demographic Data Sheet, 2016. Prognozele demografice demonstrează o creștere semnificativă a ponderii populației vârstnice în totalul populației, în special, estimată în baza vârstei cronologice de 65 de ani, pe când estimările proporției populației cu speranța de viață rămasă de 15 ani mai puțin oferă o imagine cu mult mai pozitivă (Fig.6). Fig. 6. Ponderea populației în vârstă de 65+ ani și a populației cu speranța de viață rămasă de 15 ani și mai puțin, anul 2050 Sursa: European Demographic Data Sheet, 2016. Creșterea speranței de viață duce la lărgirea orizonturilor de viață, astfel, populația nu numai îmbătrânește, dar și întinerește. Un exemplu elocvent în acest aspect prezintă Germania, care în anul 2050 ponderea populației cu speranța de viață rămasă de 15 ani și mai puțin va scădea până la 12,2%, pe când ponderea populației în vârstă de 65+ ani va înregistra o creștere ușoară. Republica Moldova, ca și Ucraina, Belarus și Rusia, va înregistra o creștere atât a proporției populației 11 în vârstă de 65+ ani, cât și a populației cu speranța de viață rămasă de 15 ani și mai puțin, acest fapt demonstrând o viteză mai mare de îmbătrânire a populației în aceste țări. Alt indicator propus pentru re-măsurarea îmbătrânirii demografice prezintă raportul prospectiv de dependență prin vârstnici (prospective old-age dependency ratio), calculat ca raportul dintre numărul populației cu speranța de viață rămasă de 15 ani și mai puțin și numărul populației în vârstă de la 20 de ani până la vârsta la care speranța de viață rămasă este de 15 ani [13]. Analiza procesului de îmbătrânire demografică în baza acestui indicator arată o situație foarte diferită în spațiul european. Țările cu speranța de viață mai ridicată în vârstele înaintate sunt într-o situație mai favorabilă, raportul prospectiv de dependență prin vârstnici fiind mai scăzut decât cel cronologic. Indicatorul raportul prospectiv de dependență prin vârstnici și compararea acestuia cu raportul de dependență prin vârstnici (bazat pe vârsta cronologică) pentru Republica Moldova demonstrează o situație cu mult mai nefavorabilă în raport cu alte țări europene (Fig.7). Nivelul înalt al mortalității și sănătatea precară a populației în Republica Moldova au determinat faptul că țara îmbătrânește mai rapid, raportul prospectiv de dependență prin vârstnici fiind mai înalt decât raportul de dependență prin vârstnici (cronologic): 23,9 versus 17,6). . Fig. 7. Raportul de dependență prin vârstnici (RDV) și raportul prospectiv de dependență prin vârstnici (RPDV), anul 2015 Sursa: European Demographic Data Sheet, 2016. În perspectivă îndelungată (până în anul 2050), țările cu speranța de viață scăzută vor avea o creștere importantă a raportului prospectiv de dependență prin vârstnici, inclusiv Republica Moldova. Concomitent, țările economic dezvoltate care au obținut progrese semnificative în domeniul sănătății populației vor avea beneficii de la fenomenul îmbătrânirii demografice (Fig.8). Chiar dacă raportul de dependență prin vârstnici tradițional (calculat în raport cu vârsta cronologică) obține proporții impresionante, raportul prospectiv de dependență prin vârstnici va fi de circa două ori mai scăzut (Germania, Suedia, Cehia). 12 Fig.8. Raportul de dependență prin vârstnici (RDV) și raportul prospectiv de dependență prin vârstnici (RPDV), anul 2050 Sursa: European Demographic Data Sheet, 2016 Reieșind din cele menționate mai sus, concluzionăm că țările care au obținut un nivel înalt de dezvoltare economică, au condiții de viață mai bune și speranță de viață mai mare, obțin și beneficii mai multe de la îmbătrânirea demografică decât țările cu un nivel de dezvoltare scăzut și speranță de viață mult inferioară decât media UE. Indicatorii noi de măsurare a îmbătrânirii demografice permit o nouă abordare a dezvoltării programelor ce țin de populație, iar monitorizarea indicatorilor prospectivi de îmbătrânire demografică ar trebui să fie o prioritate în elaborarea politicilor menite să atenueze consecințele economice negative ale acestui fenomen. În prezent, vârsta prospectivă este recomandată în calitate de indicator demografic de bază pentru a monitoriza procesul de implementare a Planului de Acțiuni de la Madrid (MIPAA) [8]. În Republica Moldova, ca și în alte țări ex-sovietice, îmbătrânirea demografică rapidă în deceniile viitoare va avea un impact important asupra dezvoltării socioeconomice, acest proces fiind agravat de gradul scăzut de adaptare politică și instituțională la dinamica populației. Discursul politic și social accentuează creșterea presiunii asupra fondurilor sociale și necesitatea majorării vârstei de pensionare și reformării sistemului de pensii. Cu toate acestea, starea precară a sănătății de multe ori determină încetarea activității în vârsta de pre- pensionare, iar invaliditatea devine un canal important de pensionare anticipată. În aceste condiții, creșterea vârstei de pensionare poate provoca creșterea rapidă a pensionarilor pe motivul invalidității. Menținerea unui nivel înalt al mortalității populației condiționează faptul că multe persoane nu ajung la vârsta de pensionare sau beneficiază de pensie o perioadă foarte scurtă. De exemplu, probabilitatea de a deceda la vârsta de 65 de ani pentru un bărbat care a ajuns la vârsta de 20 de ani constituie 40%, fiind de două ori mai mare decât în țările dezvoltate [1]. Cu totul altă situație este în cazul femeilor. Speranța de viață la vârsta de pensionare (57 de ani) în anul 2014 a constituit 20,9 ani, ceea ce argumentează 13 necesitatea creșterii treptate a vârstei de pensionare pentru femei și egalarea acesteia cu vârsta de pensionare a bărbaților (62 de ani). Fixarea exactă a vârstei cronologice de eligibilitate pentru o pensie completă nu este în întregime valabilă și pentru generațiile tinere. Astfel, contribuțiile la sistemul de pensii sunt efectuate pentru un număr fix de ani, iar perioada de achitare a pensiei se majorează odată cu creșterea treptată a speranței de viață. Totodată, stabilirea pragului de pensionare în baza vârstei prospective pentru o pensie completă nu este valabilă în întregime pentru generațiile mai în vârstă, chiar și în condițiile de creștere a speranței de viață. Pentru a ține seama de interesele generațiilor tinere și a celor mai în vârstă, se propune stabilirea vârstei de pensionare în baza mediei dintre vârsta cronologică și cea de perspectivă. Referințe bibliografice 1. Analiza Situației Populației în Republica Moldova. / Coord.O.Gagauz. CCD, UNFPA, Chișinău, 2016, p.69. 2. Bloom D., Canning D. and Sevilla J. Economic Growth and the Demographic Transition. / National Bureau of Economic Research, Inc, NBER Working Papers, 2001, nr. 8685. 3. Carstensen L. The Influence of a Sense of Time on Human Development // Science, Vol. 312, 2006. p. 1913 http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2790864/ 4. Carstensen L. The Influence of a Sense of Time on Human Development // Science, Vol. 312, 2006. p. 1913 http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2790864/ 5. Cuaresma J., Lábaj M., Pružinský P. Prospective Ageing and Economic Growth in Europe. Department of Vienna Economic Univercity of Economics and Business. În: Working Paper No. 165, 2014. http://eprints.wu-wien.ac.at/4080/1/wp165.pdf 6. European Demographic Data Sheet, 2015. http://www.oeaw.ac.at/en/vid/data/demographic-data-sheets/european-demographic- data-sheet-2014/re-measuring-ageing-in-europe/ 7. Feyrer J. Demographics and Productivity. În: Review of Economics and Statistics, 2007.89(1), 100-09. 8. Fuchs M. et al. List of Indicators, 2008, www.monitoringris.org/documents/tools_reg/indicators_full_list.pdf. 9. Fuchs V.R. 'Though Much is Taken:' Reflections on Aging, Health, and Medical Care. The Milbank Memorial Fund Quarterly. În: Health and Society 62, no. 2 (1984): 142-66. 10. Prettner K. Population Aging and Endogenous Economic Growth. În: Journal of Population Economics, 2013, 26(2). 11. Prettner K., Prskawetz A. Demographic Change in Models of Endogenous Economic Growth. În: Central European Journal of Operations Research, 2010, 18(4), p.593- 608. 12. Sanderson W., Scherbov S. Rethinking Age and Aging. În: Population Bulletin, 2008, 63, nr. 4, p.127-134. 13. Sanderson, W, and S, Scherbov. Conventional and Prospective measures of population aging, 1995, 2005, 2025, and 2045, Population Reference Bureau, Washington, DC, 2008. http:// www,prb,org/excel08/age-aging_table,xls 14. Scherbov S. and Sanderson W. New Approaches to the Conceptualization and Measurement of Age and Aging. În: Working Paper. WP-16-005, June 2016. 15. World Bank. The Economic Growth Implications of an Aging European Union. În: Special Topic in the EU11 Regular Economic Report, Issue 26, January 2013. 16. Penina O., Jdanov D. A., Grigoriev P. Producing reliable mortality estimates in the context of distorted population statistics: the case of Moldova. MPIDR Working Paper WP-2015-011, 35 pag. (November 2015). Rostock, Max Planck Institute for Demographic Research. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2790864/ http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2790864/ http://eprints.wu-wien.ac.at/4080/1/wp165.pdf http://www.oeaw.ac.at/en/vid/data/demographic-data-sheets/european-demographic-data-sheet-2014/re-measuring-ageing-in-europe/ http://www.oeaw.ac.at/en/vid/data/demographic-data-sheets/european-demographic-data-sheet-2014/re-measuring-ageing-in-europe/ http://www.monitoringris.org/documents/tools_reg/indicators_full_list.pdf http://www.demogr.mpg.de/en/institute/staff_directory_1899/dmitri_a_jdanov_516.htm http://www.demogr.mpg.de/en/institute/staff_directory_1899/pavel_grigoriev_1578.htm 14 IMPACTUL PIEŢEI MUNCII ASUPRA CREŞTERII ECONOMICE Galina SAVELIEVA, dr. în ştiinţe economice, CCD, INCE Summary. In this article analyzed the impact of the labor market on economic growth. The research was conducted using by Beveridge and Phillips curves, Okun's Law for Moldova. The analysis was based on data from the Labour Force Survey and the National Agency for Employment of the labor market and macroeconomic data of the Ministry Econmiei. As a result, was found that Moldova has specifics economic development model were determined factors exogenous and endogenous growth and influence their quantitative, labor market is a secondary market that fully reflects the successes or failures occurring socio-economic development of the country. All these aspects of the situation are addressed in the context of disclosure causes of existence. The recommendations propose prevention and resolution. including changing the model of economic development inertial through the dynamic model, the forecasts the working age population, the correlation of demand and supply of labor, deepening studies in the field. Keywords: economic growth, curve, inflation, GDP, labor market, employment, unemployment. Evaluarea cantitativă şi calitativă a impactului factorilor de influenţă asupra creşterii economice este importantă în special la etapa actuală, în condiţiile îmbătrânirii demografice. Conform prognozei medii a ONU, în 2050 populaţia vârstnică va constitui 7% în Europa de Est, 10% - în Europa de Nord şi 12% în Europa de Sud şi de Vest [3]. După estimările experţilor, în anii 2020-2030 populaţia ocupată din multe ţări europene va avea tendinţa de scădere cu cca 0,5-1,5% anual. Pe fundalul acestui proces, chiar şi în condiţiile ocupării depline a populaţiei, rata de creştere a PIB-lui real ar putea stagna sau scădea, deoarece numărul de salariaţi ar putea să se micşoreze mai rapid decât majorarea productivităţii muncii. Republica Moldova nu este o excepţie, îmbătrânirea populaţiei constituind un proces demografic important ce generează dinamica populaţiei. Conform prognozelor demografice elaborate de Centrul de Cercetări Demografice al Institutului Național de Cercetări Economice al AȘM, până în anul 2025 numărul populației în grupele de vârstă 60-64 ani şi 65-69 ani va constitui cca 37-43%, iar către anul 2035 se va înregistra o creştere semnificativă a populaţiei cu vârsta de 70 ani şi peste – până la 57% [2]. Pe fundalul acestor schimbări demografice, asigurarea dezvoltării economice stabile şi durabile constituie o sarcină primordială. În acest context, este important de determinat factorii exogeni (externi) şi endogeni (interni) de creştere economică şi influenţa cantitativă a acestora. Modelele contemporane neoclasice de creştere economică se bazează pe ocuparea deplină a forţei de muncă, flexibilitatea preţurilor pe diverse pieţe, precum şi înlocuirea reciprocă deplină a tuturor factorilor de producere. Modelul „funcţia de producere a lui Cobb-Douglas” determină în ce măsură calitatea factorilor de producere „munca” (L) şi „capitalul” (K) influenţează asupra creşterii economice şi are următoarea expresie:  LKAY  (1) 15 Parametrul A reprezintă coeficientul care reflectă nivelul productivităţii tehnologice (indicator neschimbat în perioada de scurtă durată). Indicatorii α şi β sunt coeficienţii elasticităţii volumului de producţie (Y), inclusiv, α - după capital şi β - după muncă. Funcţia de producere a lui Cobb-Douglas va fi utilizată pentru determinarea nivelului de influenţă cantitativă a factorilor asupra creşterii PIB în Republica Moldova. Economia naţională a Republicii Moldova pe parcursul anilor 2005-2015 s-a confruntat cu o serie de dezechilibre determinate de schimbări structurale, instituţionale, legislative, comportamentale, inovaţionale, profesionale etc. orientate spre asigurarea funcţionării eficiente a noului mecanism economic bazat pe raporturi de piaţă etc. Toate acestea s-au reflectat şi asupra dezvoltării pieţei muncii. Cercetările recente demonstrează că pentru anii 2005-2015 dezvoltarea indicatorilor macroeconomici a avut o evoluţie sinuoasă din cauza menţionată mai sus, inclusiv criza economică globală şi internă, consecinţele căreia au fost resimţite şi pe piaţa muncii. Aceasta s-a manifestat prin stagnare, de exemplu, în 2012 economia a fost influenţată de factorii externi - recesiunea economică din ţările UE, şi interni - seceta, instabilitatea politică etc. În anul 2015 aceiași factori au avut un alt conținut, dar tot cu impact negativ, cei externi fiind: recesiunea şi restricţiile comerciale ale Federaţiei Ruse la unele produse agricole, criza din Ucraina, creşterea cererii la producţia autohtonă în ţările UE, cât şi cei interni: seceta de vară, recolta înaltă din 2014, problemele din sectorul bancar etc. Caracteristica dezvoltării unor indicatori macroeconomici sunt reflectaţi în Tabelul 1. Tabelul 1. Evoluţia indicatorilor macroeconomici pentru anii 2005-2015 Sursa: conform datelor BNS şi ME şi calculelor autorului, www.statistica.md; www.mec.gov.md Piaţa forţei de muncă, fiind o piaţă derivată ce se reflectă pe deplin în succesele sau insuccesele înregistrate de dezvoltare a economiei naţionale, nu există de sine stătător. Diminuarea numărului populaţiei şi a celei ocupate, excedentul populaţiei inactive, sub-ocupate, fluxurile migraţionale continue au un 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 PIB în % faţă de anul precedent 107,5 104,8 103 107,8 94 107,1 106,8 99,3 109,4 104,8 99,5 VAB în % faţă de anul precedent 105,2 103,6 102,3 106,8 93,6 106,2 106,3 99 110,2 105,2 99,6 Indicele volumului producţiei industriale,% faţă de anul precedent 107 95,2 98,7 101,5 78,9 109,3 109,5 98,1 108,6 107,3 100,6 Indicele volumului producţiei agricole în % faţă de anul precedent 100,8 98,9 76,9 132,1 90,4 107,9 105 77,7 139,1 108,6 86,2 Investiţii în active materiale pe termen lung, în % faţă de anul precedent 121 123 121,9 102,3 66,5 122,6 112,5 98,9 104,2 102,3 91,2 Productivitatea muncii în % faţă de anul precedent: calculată în baza VAB calculată în baza PIB 115,9 120,2 117,8 124,6 108 113,3 115,6 109 115,5 108 103,9 Indicele preţurilor de consum (IPC), % 111,9 112,7 112,3 112,7 100 107,4 107,6 105 104,6 105,1 109,7 PIB pe cap de locuitor după paritatea puterii de cumpărare, în % faţă de anul precedent 116,5 108,5 107,8 108,8 94,1 108,4 109,1 101 111,2 106,7 100,3 114,9 109 117,4 107,3 98,1113,4 118,7 117,5 123,8 108 115,3 http://www.statistica.md/ http://www.mec.gov.md/ 16 impact negativ asupra acestei pieţe. Modernizarea şi schimbările ce au loc în economia națională au condiţionat formarea şi funcţionarea pieţei forţei de muncă, cantitatea şi calitatea acesteia, inclusiv repartizarea populaţiei ocupate pe tipuri de activităţi economice. Din datele reflectate în Tabelul 2 reiese că, deși având o diminuare a ponderii populaţiei ocupate în agricultură, totuși acest domeniu rămâne predominant în 2015 (31,7%), concomitent cu creşterea populaţiei ocupate în administraţia publică şi sectorul bugetar (19,6%), transporturi şi comunicaţii (6,3%), alte activităţi (8,8%). În domeniul industriei, pe parcursul anilor 2005- 2015, ponderea populaţiei ocupate a variat în limitele a 12-13%, în construcţii, comerţ şi servicii de agrement ponderea acesteia fiind în creştere pînă în 2012, iar în continuare s-a observat o tendinţă de diminuare a acestui indicator către anul 2015. Dinamica schimbărilor sus-menţionată sunt reflectate în Tabelul 2. Tabelul 2. Repartizarea populaţiei ocupate pe activităţi economice Sursa: calculat de autor în baza datelor BNS, www.statistica.md Forţa de muncă constituie factorul determinant al creşterii economice. Evaluarea potenţialului acesteia demonstrează, în primul rând, raportul dintre populaţia activă şi cea inactivă, înregistrând o tendinţă accentuată de schimbare (Tab.3), inclusiv depăşirea ultimei şi diminuarea ratei activităţii practic pe întreaga perioadă analizată, excluzând anii 2011, 2013 şi 2015, când a fost înregistrată o anumită îmbunătăţire a acestui indicator. Totodată, fiind în creştere către anul 2015 numărul populaţiei ocupate şi rata de ocupare, acestea nu au atins nici măcar nivelul obţinut în primii 3 ani (2005-2007). Analiza impactului pieţei muncii asupra creşterii economice şi cuantificarea acestuia a fost efectuată utilizând modelul de creştere economică de tip Cobb- Duglas (funcţia (1). A fost determinat Produsul Potenţial (în continuare PP), ca indicatorul de bază pentru evaluarea potențialului creşterii economice şi a factorilor de influenţă. PP reflectă nivelul PIB-ului care poate fi obţinut „în condiţiile de utilizare maximă a factorilor de producţie (muncă şi capital), care nu creează presiune inflaţionistă şi alte dezechilibre economice”[3]. Sursele de creştere a indicatorului menţionat au fost forţa de muncă, stocul de capital și un indicator specific - productivitatea totală a factorilor (în continuare PTF). În sensul modelului utilizat, noţiunea productivitatea totală a factorilor subînţelege productivitatea care va fi obţinută din progresul ştiinţific, implementarea inovaţiilor, tehnologiilor avansate și altor factori. Evaluarea PP a 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Total, din care: 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 Agricultură, economia vînatului şi silvicultură, pescuit 40,7 33,6 32,8 31,1 28,2 27,5 27,5 26,4 28,8 30,5 31,7 Industrie 12,1 12,8 12,7 13 13,1 12,8 13,1 13,2 12,1 12,3 12,3 Construcţii 3,9 5,3 6,1 6,6 6,2 5,9 5,7 6,1 5,7 5,6 5,5 Comerţ cu ridicată şi cu amănuntul; hoteluri şi restaurante 13,9 15,6 15,9 16,7 18,3 18,6 19 18,3 18 17,1 15,8 Transporturi şi comunicaţii 5,4 5,2 5,5 5,7 5,7 5,6 5,7 6,2 6,2 5,7 6,3 Administraţie publică; învăţământ; sănătate şi asistenţă socială 18,7 19,6 20,1 19,8 21 22 21,3 21,5 20,1 19,5 19,6 Alte activităţi 5,3 7,9 7 7 7,4 7,6 7,7 8,3 9,1 9,3 8,8 http://www.statistica.md/ 17 fost efectuată în baza datelor statistice anuale cu privire la PIB-ul real pentru anii 1995-2015 şi PIB-ul prognozat pentru anii 2016-2019 care au fost exprimaţi în preţurile anului 1999. Tabelul 3. Caracteristica activităţii şi inactivităţii populaţiei Sursa: elaborat în baza datelor din Ancheta Forţei de Muncă BNS, www.statistica.md Din rezultatele obţinute, concluzionăm că datorită remitenţelor perioada de creştere 2001-2005 s-a produs. După recesiunea din anul 2012, în anii 2013-2014 decalajul de producţie a devenit pozitiv, inclusiv în anul 2013 - 3,1% și în anul 2014 - 4,5%. În anul 2015, ţinând cont de factorii interni (instabilitatea politică, condițiile climaterice nefavorabile şi problemele din sectorul bancar), precum şi influenţa factorilor externi (criza din Ucraina, recesiunea din Federaţia Rusă şi restricţiile comerciale impuse de această țară faţă de producţia Republicii Moldova, diminuarea prețurilor mondiale la produse agricole), toate acestea determinând micșorarea decalajului pozitiv în anul 2015 pînă la 0,8% în comparaţie cu anul 2014. Impactul cantitativ al factorilor asupra PP este reflectat în Fig. 1. Fig. 1. Impactul principalilor factori de producţie asupra creşterii PIB-ului potenţial Sursa: în baza materialelor Ministerului Economiei [3]. 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Ponderea populaţiei inactive în vârstă de 15 ani şi peste, % 51 53,7 55,2 55,7 57,2 58,4 57,7 59,3 58,6 58,8 57,6 Rata de activitate, % 49 46,3 44,8 44,3 42,8 41,6 42,3 40,7 41,4 41,2 42,4 Rata de ocupare, % 45,4 42,9 42,5 42,5 40 38,5 39,4 38,4 39,3 39,6 40,3 Populaţia ocupată în vârstă de 15 ani şi peste, în % faţă de anul precedent 100,2 95,3 99,2 99,7 94,7 96,5 102,6 97,7 102,3 101 101,6 Rata sub-ocupării, % 4 8,4 7,9 6,9 7,8 9,3 7,7 7,2 7,3 6,8 6,2 Rata şomajului BIM, % 7,3 7,4 5,1 4 6,4 7,4 6,7 5,6 5,1 3,9 4,9 Ponderea persoanelor plecate peste hotare la lucru, % din populaţia inactivă 26,6 19,7 20,7 18,9 17,4 17,9 18,5 18,6 19 19,5 18,9 Rata şomajului înregistrat ANOFM, % 2 1,9 1,9 1,6 2,9 4 3,6 2,8 1,9 1,7 2,1 Ponderea şomerilor plasaţi în câmpul muncii, % 41,1 45,9 48,3 48 21,5 18 20,1 30,3 38,5 38,8 33,2 Numărul şomerilor la 10 locuri vacante, pers. 41 27 23 33 289 149 124 76 40 39 55 Rata de creştere a locurilor vacante, % faţă de anul precedent 3,1 12,1 1,8 8,1 -47,4 10,1 -6,6 24,1 7,1 10,7 1,9 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 p. 2017 p. 2018 p. 2019 p. Capitalul Munca TFP Produsul potențial (scara din dreaptă) http://www.statistica.md/ 18 În anul 2015, asupra creşterii PP (PIB-ului potenţial) a contribuit pozitiv productivitatea totală a factorilor (2 p.p.) şi investiţiile (stocul de capital având contribuţia 1,1 p.p.). Dacă ne referim la aportul forţei de muncă, constatăm că contribuţia acestui factor asupra PP a fost nulă (0,0 p.p.). Contribuţia cantitativă a factorilor de influenţă asupra PP este reflectată în Tab. 4. Tabelul 4. Implicaţiile cantitative ale factorilor (capitalul, munca, PTF) asupra PP Sursa: în baza calculelor şi prognozei Ministerului Economiei [3]. Prognoza PP pentru anii 2016-2019 demonstrează că o contribuţie pozitivă esenţială asupra creşterii PP va avea productivitatea totală a factorilor (PTF), concomitent înregistrându-se tendinţa de diminuare (de la 1,9 p.p. în anul 2016 pînă la 1,7 p.p. în anul 2019). Asemenea tendinţă se observă şi la influenţa capitalului, care se va diminua de la 1,0 p.p. în anii 2016-2017 pînă la 0,9 p.p. în anii 2018-2019. Având influenţa negativă asupra creşterii PP, începând cu anul 2016 va fi observată contribuţia pozitivă a forţei de muncă - de la 0,1 p.p. pînă la 0,2 p.p. în următorii 3 ani (2017-2019). Evaluarea relaţiei între indicatorii macroeconomici este un element important al procesului de elaborare a politicilor socioeconomice. Aceasta presupune îmbinarea abordărilor metodologice (inclusiv sistemică şi complexă), metodelor ce se referă la cercetarea mai multor conexiuni dintre diferiţi indicatori, în special a PIB-ului, diferitor indicatori de ocupare a forţei de muncă etc. Rezultatul definitiv constă în determinarea costului politicilor direcţionate către ocuparea mai efectivă a populaţiei în vârstă aptă de muncă, diminuarea influenţei proceselor inflaţioniste şi a şomajului pentru a asigura dezvoltarea economică durabilă. În contextul cercetării posibilităţilor de creştere economică, analizăm relația dintre nivelul de creştere a PIB-ului şi rata şomajului, care a fost determinată în anii '60 ai sec. XX de către savantul american Arthur Melvin Okun (Okun’s law, 1962). Legea lui Okun reflectă legătura dintre creşterea economică şi rata şomajului şi nu este valabilă pentru orice ţară, deoarece depinde de condiţiile reale de dezvoltare socioeconomică concrete. În conformitate cu Legea lui Okun, creșterea anuală a PIB-ului cu 2,5-2,7% menţine numărul șomerilor la un nivel constant, iar fiecare creştere suplimentară a PIB-ului cu 2% contribuie la reducerea șomajului cu 1%. Concluziile în baza Legii lui Okun constau în următoarele: - pentru a preveni creşterea şomajului, este necesar ca nu mai puţin de 2,7 - 3,0% din creșterea anuală a PIB-ului să fie direcţionată la crearea locurilor noi de muncă; - ritmul înalt de creştere a PIB-ului contribuie la diminuarea şomajului, iar încetinirea acestuia duce la sporirea lui. Totodată, este necesar de menţionat că regularitatea identificată de aşa- numita „Legea lui Okun” descrie pierderile potențiale asociate cu șomajul ciclic. 2016 2017 2018 2019 PP, % 4,7 5 4,6 3,3 3,5 3,6 3,5 3,4 3,4 3,2 2,9 2,9 2,8 2,8 Capitalul, p. 1,1 1,7 1,6 0,5 0,8 1,1 1 1 1,2 1,1 1 1 0,9 0,9 Munca, p. -1,7 -1,5 -1,3 -1,1 -0,9 -0,7 -0,4 -0,2 -0,1 0 0,1 0,2 0,2 0,2 PTF, p. 5,3 4,8 4,4 4 3,6 3,2 2,9 2,6 2,3 2 1,9 1,8 1,7 1,7 2013 2014 2015 Conform datelor prognozate Contribuţia la creşterea PP: Anul 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 19 Cercetările lui Okun se referă la o perioadă determinată de timp şi o anumită ţară – SUA, iar cercetările legităţilor menţionate din alte ţări au demonstrat că posibilitatea utilizării acestei legi depinde de specificul mecanismelor relaţiilor de piaţă şi nivelul de dezvoltare economică [4]. Având în vedere cele menţionate, a fost efectuată analiza interdependenţei dintre creşterea/descreşterea PIB-ului şi schimbarea ratei şomajului pentru Republica Moldova prezentată în Fig.2. Fig. 2 Interdependenţa dintre creşterea/descreşterea PIB-ului şi schimbarea ratei şomajului pentru anii 2000-2015 a)Evoluţia PIB-ului şi a ratei şomajului, în % faţă de anul precedent b) Dependenţa dintre creşterea/descreşterea PIB-ului și a ratei șomajului, % c) Dependenţa dintre creşterea/descreşterea ratei șomajului și PIB-ului, % Sursa: elaborat şi calculat de autor în baza datelor BNS, www.statistica.md În cazul Republicii Moldova, pe parcursul anilor 2000-2015 dependenţa dintre creşterea/descreşterea PIB-ului şi a ratei şomajului este destul de slabă (lit.a) şi lit.b), ceea ce se reflectă prin funcţia lineară, mărimea coeficientului de determinaţie constituind 0,0748. Pentru perioada analizată nivelul înalt al ratei şomajului a fost coerent cu descreşterea PIB-ului în anii 2003, 2009 şi 2015. Pentru a preveni creşterea ratei şomajului cu 1% este necesar ca creşterea PIB-ului să constituie 3,44%. -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10 12 PIB, % faţă de anul precedent Rata şomajului,% http://www.statistica.md/ 20 Între cele mai potrivite instrumente, utilizate pentru evaluarea situaţiei pe piaţa muncii, este curba Beveridge, numită după celebrul economist britanic William Beveridge (1879-1963). Aceasta prezintă dependenţa dintre rata şomajului şi numărul locurilor de muncă vacante (libere), care se schimbă ca urmare a procesului de dezvoltare economică şi reflectă în ce fază se află economia (de exemplu, recesiunea se asociază cu şomaj înalt şi locuri de muncă vacante limitate). Reieşind din analiza dezvoltării economice şi indicatorilor ce reflectă situaţia pieţei muncii pentru perioada 2000-2015 în Republica Moldova, este imposibil să se utilizeze curba pentru elaborarea şi argumentarea politicilor economice statale. Problema dată necesită cercetări mai aprofundate din următoarele considerente: printre locurile vacante propuse, în mare parte există locuri neatractive, care nu sunt prestigioase, nu corespund cerinţelor stabilite de agenţii economici, nivelul salariului plătit, condiţiile şi regimul de lucru şi locul de trai al solicitantului (se află în localităţile îndepărtate de domiciliu). Astfel, în anul 2014, numărul şomerilor înregistraţi de ANOFM a fost de 42166 persoane, iar numărul locurilor vacante a fost de 41536 unităţi (sau coraportul dintre locurile vacante şi şomeri practic a fost de 98,5%), în realitate numărul şomerilor plasaţi în câmpul muncii prin intermediul structurilor ANOFM a constituit numai 38,8%. Scăderea bruscă a PIB-ului în 2009 (cu 6% faţă de 2008 ca urmare a crizei economice) a fost însoțită atât de creșterea numărului de șomeri cu 1,7 ori (rata şomajului BIM a crescut cu 2,4 p.p. şi rata şomajului înregistrat de ANOFM, respectiv, cu 1,3 p.p.), cât şi de diminuarea bruscă a numărului de locuri vacante - de 1,9 ori. Nivelul înalt al şomajului şi nivelul limitat al numărului de locuri vacante, în condiţiile creşterii PIB-ului în 2001-2005, se explică prin transformările structurale ce au avut loc în economia naţională. Recesiunea din 2012 (descreşterea PIB-ului a constituit 0,7%) a avut loc în condiţiile scăderii şomajului (rata şomajului BIM cu 1,1 p.p. faţă de anul 2011 şi rata şomajului înregistrat de ANOFM cu 0,8 p.p.), creşterii locurilor vacante cu 24,1% şi scăderii numărului solicitanţilor acestora de la 124 pînă la 76 persoane la 10 locuri vacante. Recesiunea din 2015 (unde descreşterea PIB-ului a constituit 0,5% faţă de anul 2014) se caracterizează prin creşterea şomajului (respectiv, ratei şomajului BIM cu 1,0 p.p. şi ratei şomajului înregistrat de ANOFM cu 0,4 p.p.), numărul şomerilor majorându-se cu 20%, iar locurile vacante numai cu 1,9%, inclusiv a sporit şi tensiunea pe piaţa muncii – la 10 locuri vacante au pretins 54,9 solicitanţi faţă de 39 în anul precedent. Prin urmare, dezvoltarea pieţei muncii din Republica Moldova are modelul propriu, având în vedere evoluţia PIB-lui asociată cu creşterea economică intensivă, inclusiv ţinând cont și de productivitatea totală a factorilor şi investiţiilor (capitalul) etc. Dinamica numărului şomerilor şi a locurilor vacante de muncă este reflectată în Fig. 3. 21 Fig. 3. Dinamica numărului şomerilor şi locurilor vacante de muncă, anii 2000-2015 Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNS, www.statistica.md şi ANOFM, www.anofm.md Cercetarea şomajului în baza curbei Beveridge dă posibilitatea de a evidenţia nivelul de compatibilitate dintre numărul şomerilor şi numărul locurilor de muncă vacante, dacă au fost înregistrate progrese nesemnificative ale procesului de macrostabilizare a economiei naţionale, adică, dacă economia se află în faza de recesiune sau de avânt economic. Totodată, din analiza situaţiei în domeniu se atestă prezenţa evoluţiei aleatorie a corelaţiei dintre locurile de muncă vacante şi rata şomajului. Deci, în 2007 şi 2014 a avut loc compatibilitatea dintre numărul şomerilor şi a locurilor vacante. În 2009-2013 şi 2015 a fost înregistrat un dezechilibru în domeniu. Reducerea ratei şomajului în anii 2006-2008 cu 3,4 p.p. şi în 2011-2014 cu 2,8 p.p. pe fundalul creşterii numărului locurilor de muncă vacante, respectiv, cu 10,0% şi de 1,47 ori, a contribuit la diminuarea tensiunii pe piaţa muncii, care în anii 2008 şi 2014 constituia 0,9 şi 1,2 [3]. Incompatibilitatea calificărilor cu cerinţele angajatorilor constituie o problemă majoră pentru şomerii de lungă durată, inclusiv pentru tinerii care nu au o calificare solicitată pe piaţa muncii. În acest context, utilizarea curbei Beveridge, ca instrument în elaborarea politicilor active de ocupare, va contribui la armonizarea compatibilităţii dintre şomeri şi locurile de muncă vacante, inclusiv graţie prevenirii cazurilor negative şi sporirii șanselor persoanelor aflate în şomaj de a obține un loc de muncă potrivit. Politicile direcţionate către creşterea economică stabilă şi durabilă trebuie să se orienteze spre nivelul scăzut al şomajului şi la o inflaţie moderată. Totodată, dezvoltarea economică a Republicii Moldova din ultimele decenii demonstrează că în realitate sunt atestate atât procese inflaţioniste, cât şi neocuparea populaţiei apte de muncă. Relaţia menţionată poate fi identificată cu ajutorul aşa-numitei „curba Phillips”. Economistul britanic Alban Wiliam Phillips, în procesul cercetării seriei de fenomene economice şi date statistice din Marea Britanie pentru perioada anilor 1861-1957, a evidenţiat relaţia dintre creşterea salariilor şi rata şomajului, reflectând aceasta prin cunoscuta „curba Phillips” [6]. În baza analizei datelor 20000 30000 40000 50000 60000 70000 80000 90000 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 locuri vacante şomerii înregistraţi ANOFM http://www.statistica.md/ http://www.anofm.md/ 22 empirice pentru cca 10 ani, Phillips a demonstrat existența unei relații inverse între ratele de creştere/descreştere a salariilor nominale și a șomajului, cei doi indicatori aflându-se în relaţie negativă, opusă: dacă rata şomajului este ridicată, atunci sunt reduse revendicările salariale. În continuare, economistul american Paul Samuelson (1915), laureat al Premiului Nobel, şi Robert Solow (1924) au modificat curba Phillips, utilizând unele dovezi că rata de creștere a salariului nominal (analizat de Phillips) poate fi înlocuită cu rata de creștere a preţurilor de consum sau inflaţie. Explicaţiile constau în următoarele: creşterea cererii excesive la forţa de muncă contribuie la creşterea ocupării acesteia şi, respectiv, diminuarea şomajului, creşterii concomitente a salariului şi inflaţiei. Rata înaltă a șomajului obligă angajaţii să fie de acord cu salarii reduse, iar în condiţiile ratei joase a şomajului, pentru atragerea forţei de muncă mai calificate, angajatorul este obligat să ridice salariile, ceea ce duce la o creștere mai rapidă a salariilor în comparație cu productivitatea muncii. Există însă o problemă ce are un aspect social important: printre forţa de muncă rămasă neocupată, de obicei, sunt persoane mai puțin calificate și productive. Curba lui Phillips a fost confirmată de studiile empirice ale indicatorilor statistici ai țărilor dezvoltate pe o perioadă de 50-60 de ani, în care a fost atinsă ocuparea deplină a forţei de muncă, iar promovarea continuă a activităților de creștere economică și de reducere a șomajului au contribuit la creșterea accelerată a prețurilor, precum şi la reducerea inflației a fost însoțită de o creștere a șomajului. Relaţia inversă între inflaţie şi şomaj, parţial, se datorează şi inflexibilităţii pieței muncii. La mijlocul anilor '60 ai secolului trecut, economiștii au calculat curbele Phillips pentru multe țări, acest instrument devenind o parte integrantă pentru analiza macroeconomică în procesul de elaborare a politicilor socioeconomice. Cu toate acestea, stagflația ce a avut loc în anii 1970 în economiile țărilor dezvoltate a discreditat ideea curbei Phillips: în perioada de criză economică au fost în creştere atât prețurile, cât și șomajul. Actualmente, cei mai mulți economiști recunosc viziunea tradițională a curbei Phillips pe termen scurt, precum şi absența completă a relației inverse între şomaj şi inflaţie pe termen lung. În ţările dezvoltate din Occident curba Phillips a fost utilizată ca un instrument al modelului keynesist, pentru a justifica alegerea între inflație și șomaj în promovarea şi reglementarea statală a economiei. Analiza relaţiei între inflaţie şi şomaj pentru Republica Moldova (curba Phillips) s-a efectuat reieşind din cadrul macroeconomic examinat în dinamică pentru anii 2000-2015. În perioada anilor 2000-2005 indicele de volum al PIB-ului a fost în creştere de la 102,1% pînă la 107,5% (datorită transferurilor majore ale remitenţelor). Criza financiară globală, recesiunea economică a unor ţări a avut un impact puternic şi asupra economiei Republicii Moldova, ceea ce a condiţionat modificarea structurii PIB-ului, care în 2009 s-a micşorat faţă de 2008 cu 6%. După criza economică şi financiară globală, înviorarea economiei mondiale, restabilirea cererii externe şi interne, în anii 2010-2011 PIB-ul a înregistrat o creştere cu 7,1% şi 6,8%, iar în 2012 o diminuare faţă de 2011 cu 0,7%. Astfel, în ciuda creșterii din 2011, aceasta nu a reușit pe deplin să depășească consecințele crizei din 2009, în anul 2012 observându-se îngheţarea activităţii economice condiţionată de situaţia 23 economico-financiară din unele ţări din UE (diminuându-se cererea externă şi internă pentru produsele moldoveneşti din cauza problemelor financiare, ceea ce a influenţat asupra modificării structurii PIB-ului). Impact negativ asupra dezvoltării economiei naţionale au avut şi condiţiile meteorologice extrem de nefavorabile. Pe fundalul creşterii economice şi asigurării funcţionării efective a economiei naţionale s-a accelerat procesul inflaţionist - IPC în anii 2010-2011 a fost similar, respectiv, 107,4% şi 107,6%, iar în 2012-2013 ritmul de creştere a indicatorului IPC a fost încetinit (104,6%). În 2013, după recesiunea din anul precedent, economia naţională a intrat într-o perioadă de relansare, PIB-ul crescând cu 9,4%, inclusiv în sectorul industrial înregistrându-se o creştere lentă, producţia agricolă majorându-se cu 39,1% faţă de anul 2012, beneficiind de condiţii climaterice favorabile. Anul 2014 s-a caracterizat prin stabilizare, toate tipurile de activități economice au înregistrat creștere (sectorul industrial, recoltă înaltă a producţiei din sectorul agrar, creşterea cererii pentru producţia autohtonă în ţările UE). Pe fundalul acestora, s-au observat şi influenţe negative ale unor factori asupra economiei, cum ar fi: restricțiile impuse la importul de vinuri și unele produse agricole din Republica Moldova în Federația Rusă, iar riscurile legate de situaţia dificilă din Ucraina nu au avut consecinţe. Cererea internă în Republica Moldova a fost în creştere cu 4,8% comparativ cu anul 2013, iar procesul inflaţionist a fost accelerat (IPC a constituit 105,1% faţă de 104,6% în anul precedent). PIB-ul în 2015 a fost în descreştere faţă de 2014 cu 0,5%, din cauza influenţei negative a factorilor interni (problemele în sectorul bancar, diminuarea volumului transferurilor băneşti ale migranţilor, seceta) şi ai celor externi (criza din Ucraina, recesiunea economică din Federaţia Rusă, sancțiunile reciproce dintre Federația Rusă și UE, restricţiile continue impuse la importul de vinuri și unele produse agricole din Moldova de către autoritățile din Federaţia Rusă). Pe fundalul situaţiei economico-financiare (diminuarea volumelor producţiei de mărfuri şi servicii, comerţului exterior), moneda națională s-a depreciat esențial și, în consecință, a crescut inflația (până la 9,7%), s-a majorat numărul șomerilor înregistrați la oficiile forței de muncă (rata înregistrată a şomerilor majorându-se cu 0,4 p.p. faţă de anul precedent, la 10 locuri de muncă au pretins 54,9 şomeri). Economia naţională este sensibilă la diversele procese externe şi interne. Situaţia pe piaţa forţei de muncă, ca parte integrantă a sistemului economic, reflectă pe deplin tendinţele de dezvoltare economică, fiind precară şi afectată de acest sistem. Totodată, rata şomajului, fiind un indicator important economic şi social, a avut relevanţă mai scăzută, deoarece o parte semnificativă a forţei de muncă aptă se află la muncă peste hotare (vezi Tabelul 3). Relaţia dintre inflaţie şi şomaj pentru anii 2000-2015 este prezentată în Fig. 4. 24 Fig. 4 Dinamica inflaţiei şi a ratei şomajului, anii 2000-2015 Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNS, www.statistica.md Reieşind din analiza datelor statistice disponibile, relaţia inversă dintre şomaj şi inflaţie (curba Phillips) nu poate fi utilizată în calitate de instrument viabil pentru analiza macroeconomică şi elaborarea politicilor respective în domeniu. În perioada anilor 2000-2015 au fost în creştere atât rata şomajului, cât şi inflaţia. Numai în anul 2009, când creşterea PIB-ului a fost stopată brutal din cauza efectelor crizei economice, relaţia şomaj-inflaţie (curba Phillips) s-a manifestat clar. Pentru a confirma concluzia expusă, sesizăm că specificul modelului de dezvoltare economică al Republicii Moldova se consideră „modelul inerţial de creştere” orientat către consum. Dependența economiei naţionale de factorii externi a fost în creștere, ceea ce a contribuit la intensificarea recesiunii economice. Posibilităţile de utilizare a “curbei Phillips” în reglementarea economiei şi pieţei muncii sunt limitate, din motivul existenţei formelor specifice ale şomajului (şomajul ascuns), proceselor inflaţioniste, de depreciere a monedei naționale, de fluctuaţiile dolarului SUA, problemele existente în sectorul bancar, condiţiile climaterice nefavorabile. Pentru Republica Moldova, ca ţară aflată în proces de dezvoltare a economiei de piaţă, procesul inflaţiei a fost caracterizat printr-o creștere relativ scăzută a prețurilor, mai puţin de 10% pe an sau aşa-numita inflaţie târâtoare (moderată), ceea ce nu reprezintă ceva neobişnuit. Această formă a inflaţiei este necesară pentru dezvoltarea economică eficientă şi permite să se adapteze în mod practic prețurile la schimbarea condițiilor existente de producere și de cerere la materie, capital şi muncă. Asigurarea dezvoltării economice durabile este o sarcină primordială pentru Republica Moldova. Creşterea economică a fost condiţionată de majorarea capitalului şi productivităţii totale a factorilor pe fundalul descreşterii forţei de muncă. În condiţiile descreşterii continue a populaţiei în ultimele decenii şi îmbătrînirii demografice piaţa muncii necesită schimbarea paradigmei de dezvoltare economică a Republicii Moldova. Una din ipotezele posibile este înlocuirea modelului de creștere inerțial bazat pe consumul alimentat de remitențe cu modelul dinamic bazat pe atragerea investițiilor, dezvoltarea ramurilor producătoare de bunuri și servicii, dezvoltarea durabilă socioeconomică a ţării. În 0 5 10 15 20 25 30 35 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Rata inflației media annuală, % Rata şomajului BIM, % http://www.statistica.md/ 25 realizarea acestei ipoteze un element esențial îl reprezintă crearea şi funcţionarea pieţei forţei de muncă competitive. În acest context, se recomandă: - studierea continuă privind corelarea prognozelor populaţiei apte de muncă cu creşterea economică, inclusiv prin determinarea cantitativă a contribuţiei forţei de muncă (L) în creşterea economică (PIB-ul potenţial), utilizînd funcţia Cobb-Douglas; - evaluarea contribuţiei cantitative a productivităţii muncii sectoriale, a schimbărilor în numărul angajaţilor, a componentei demografice sau a altor factori de influenţă asupra creşterii economice, inclusiv dezagregate pe tipuri de activităţi economice, aplicându-se metodologia Băncii Mondiale; - investigarea indicatorilor statistici pe o perioadă scurtă în scopul evidenţierii relației inflație-șomaj, şomaj-salariu; - elaborarea politicilor socioeconomice, utilizând teorii macroeconomice convenţionale şi argumentări ştiinţifice în domeniu. Referințe bibliografice 1. Albu L. , Caraiani P., Iordan M. Studiu: Perspectivele pieţei muncii din România în contextul Strategiei Europa 2020. Bucureşti: Editura Economică, 2012, p.247. 2. Analiza situaţiei populaţiei în Republica Moldova. CCD INCE, UNFPA. Chişinău, 2016, p.77. 3. Bălaşa A. Îmbătrînirea populaţiei: provocări şi răspunsuri ale Europei. În: Calitatea vieţii, XVI, 2005, nr.3-4, p.273-288. 4. Izyumov A., Vahaly J. The unemployment –output tradeoff in transition economies: Does Okun’s Law Apply. 2002. Economics of Planning, Vol.35, nr.4, p.317-331. 5. Ministerul Economiei. Notă informativă “Poziţia economiei naţionale în ciclul economic”. Direcţia analiză şi prognoze macroeconomice, Tolocico L., Toacă Z. 6. Phillips A.W. The Relation between Unemployment and the Rate of Change of Money Wage Rates in the United Kingdom, 1861-1957. În: Economica, New Series, Vol.25, No.100 (Nov.,1958), 283-299, people.virginia.edu/~lc7p/202/Phillips58.pdf 7. Raportul anual de activitate ANOFM, www.anofm.md 8. Savelieva G., Taragan R., Tomceac A. Experienţa internaţională în domeniul promovării politicilor de ocupare a forţei de muncă în contextul îmbătrînirii demografice. In: Analele Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică. Ediţia a III-a. Chişinău: Complexul Editorial al IEFS, 2013, pp.186-191. 9. Ţoţan L.Ş., Popescu B.B., Cristache S.E. Impactul şomajului asupra creşterii economice din România în perioada de criză. Romanian Statistical Review, 2013, nr.6, p.221. http://www.revistadestatistica.ro/wpcontent/uploads/2014/02/rrs_06_2013_a3ro.pdf 10. Вакуленко Е., Гурвич Е. Взаимосвязь ВВП, безработицы и занятости: углубленный анализ закона Оукена для России. În: Вопросы экономики, Москва, 2015, № 3, p.5-27. http://www.anofm.md/ 26 TINERII EXCLUȘI DIN EDUCAȚIE ȘI OCUPARE Mariana BUCIUCEANU-VRABIE, dr. în sociologie, conf.cercet. CCD, INCE Summary. The article aims to focus attention on the youth neither in employment nor in education or training, so called NEET youth. It examines the determinants of belonging to the NEET group in Republic of Moldova and particularities of this phenomenon. In addition, it assesses a comparative analysis of labour market indicators in Moldova and UE country and differences in the NEETs rates that seems to be practically twice higher for Moldova. Keywords: youth, education, labour market, NEET. Integrarea tinerilor pe piața muncii e tot mai dificilă în prezent, iar în condițiile recesiunii economice perspectivele de angajare devin tot mai mici. Tinerii sunt de multe ori primii care ies și ultimii care intră pe piața muncii, deoarece trebuie să concureze cu persoane adulte, care au mai multă experiență de muncă în condițiile în care locurile de muncă pe care le poate oferi statul sunt puține. Pentru tineri, piața forței de muncă este semnificativ mai schimbătoare decât cea a angajaților maturi, iar șomajul tinerilor este de obicei mai sensibil la schimbările PIB-ului decât șomajul general. Potrivt statisticilor regionale, în ultimul deceniu se atestă descreșterea indicatorilor ocupaționali în rândul tinerilor. Astfel, media ratei de ocupare a tinerilor în țările Europei Centrale și de Sud-Est (non UE) și țările CSI era mai mică cu circa 2p.p în 2014 (33,6%) față de anul 2008 (34,7%), iar în cazul țărilor UE și al țărilor cu economie dezvoltată - cu 4p.p. mai mică (39,5% față de 43,3%) [12]. În aspect comparativ cu țările vecine și unele țări din regiune, Moldova rămâne în urmă practic cu cea mai mică rată de ocupare în rândul tinerilor (18,1% pentru cei de 15-24 ani și 42,4% pentru cei de 25-29 ani) și mult inferioară mediilor înregistrate la nivel regional (Fig.1). În același timp, tinerii din Moldova prezintă cea mai înaltă rată de inactivitate (peste 66% în anul 2014 potrivit datelor internaționale) în raport cu țările comparate, depășind mai mult de două ori media pentru țările UE. Raportat la grupele de vârstă tânără, în Republica Moldova rata de inactivitate depășește 79% pentru tinerii de 15-24 ani și de circa 53% pentru cei de 25-29 ani. Menționăm potențialul deja format, în special al tinerilor în vârstă de 25- 29 ani, iar printre principalele motive ale inactivității lor pot fi enumerate: lipsa oportunităților de angajare și migrația în masă, formarea profesională neadecvată exigențelor pieței muncii, perioada de așteptare pentru muncă sezonieră, sentimentul de descurajare cu perspectivele de a găsi de lucru, implicarea în treburile casnice, inclusiv de îngrijire a copilului (în special specific femeilor), nivelul înalt al decalajului de gen ș.a. 27 Fig.1. Indicatori ocupaționali în rândul tinerilor, în aspect comparativ, anii 2013/2014, % Sursa: ILO, www.ilo.org//ilostat Începând cu anii ’90, cercetătorii ajung la concluzia că indicatorii tradiționali prin care se caracterizează forța de muncă și participarea în câmpul muncii, precum rata de activitate și cea de inactivitate, rata de ocupare și rata de șomaj (calculați în baza metodologiei OIM), nu prezintă date complete și adecvate pentru evaluarea situației în care se află tinerii pe piața muncii. Astfel, analizând doar indicatorii tradiționali [1; 2; 3]: ‒ nu se ține cont de variațiile/schimbările indicatorilor ocupaționali ai populației tinere, legate de trecerea frecventă de la starea economic activă la cea inactivă și invers, în special în condițiile economiei instabile; ‒ se șterge diferența considerabilă dintre tinerii inactivi dar aflați în procesul de studii și tinerii inactivi care nu studiază, din punctul de vedere al șanselor de angajare și al riscului de a fi plasat în categoria șomerilor, care sunt diferite pentru aceste două categorii de tineri; ‒ nu se ia în considerație individualizarea tot mai amplificată și diversificarea traiectoriilor de viață ale tinerilor în tranziția de la școală la studii și apoi de la studii la muncă. Toate aceste probleme de analiză se exclud parțial printr-o abordare alternativă bazată pe conceptul excluziunii sociale, unde în vizor sunt puși tinerii care nici nu studiază și nici nu lucrează, fiind astfel supuși unui risc sporit de marginalizare, sărăcie și excluziune socială. Savanții britanici sunt primii care au atras atenția asupra acestei categorii de tineri, la sfârșitul anilor ’80, numind-o inițial ”grupa Zero”, iar mai târziu prin termenul NEET [4] (abreviatură din engleză a expresiei ”Not in Employment, Education or Training”). Ulterior, spre sfârșitul anilor 2000, termenul NEET este preluat de către organele internaționale specializate OIM, OECD, UE ș.a, și utilizat larg în rapoartele oficiale. Măsurarea și interpretarea ratei NEET a luat avânt odată http://www.ilo.org/ilostat 28 cu adoptarea acesteia ca indicator important a Strategiei Europene de dezvoltare sustinabilă 2020 și a Programului „Tinerii în mișcare” din cadrul acestei Strategii [5]. Indicatorul NEET este folosit pentru a aborda vulnerabilitatea în rândul tinerilor, atingând problemele ce se referă la șomaj, abandon școlar timpuriu și descurajare pe piața forței de muncă. Prin natura sa, indicatorul NEET măsoară mai adecvat potențialul candidaților tineri pentru piața muncii, decât indicatorii rata de șomaj și rata de inactivitate a tinerilor. Extinderea accentului de la șomaj la conceptul de NEET răspunde la necesitatea de a lua în considerare și tineri care au renunțat la căutarea de muncă sau care nu doresc să se alăture pe piața forței de muncă. Totodată, rata NEET este o măsură a nivelului de marginalizare și neangajament, precum și un indicator al dificultăților în asigurarea tinerilor cu locuri de muncă sigure. Acești tineri sunt expuși unui risc mai mare de excluziune socială, deoarece nici nu-și dezvoltă competențele prin studii și nici nu acumulează experiență prin angajarea în câmpul muncii. Până în prezent nu există o definiție oficială internațională a conceptului NEET. Astfel: ‒ UE/Eurostat, OIM OECD și alte organizații au adoptat următoarea definiție a ratei NEET - procentul populației unui grup anumit de vârstă și sex care nu este angajat și nu este implicat în educație sau formare profesională (reprofesionalizare sau alt tip de training). ‒ O versiune mai simpla a definiției NEET este utilizată de OIM (luînd ca bază empirică studiile SWTS1): ponderea tinerilor șomeri non-studenți și a tinerilor inactivi non-studenți în totalul populației tinere. În anul 2010, banca de date Eurostat a adoptat un standard în definitivare a NEET pentru țările membre ale UE și a elaborat metodologia de calcul al ratei NEET. De obicei, la categoria NEET se atribuie tinerii în vârstă de 15-24 ani, care sunt șomeri sau economic inactivi și nu sunt implicați în nici o formă de instruire sau pregătire profesională, iar rata NEET se calculează ca ponderea tinerilor din categoria NEET în totalul populației tinere în vârstă de 15-24 ani [6]. În prezent, pentru o analiză mai detaliată, acest indicator se calculează pe sexe, grupe de vârstă (15-19 ani / 20-24 ani / 25-29 ani, precum și 15-29 ani2), nivel de studii și statutul pe piața muncii (șomeri NEET și inactivi NEET). În literatura de specialitate se face distincție între definiția ”strictă” (care include doar șomerii non-studenți) și definiția ”largă” (inexactă, care include toți șomerii, inclusiv studenți). Experții susțin că aplicarea celei din urmă definiții este o eroare, iar calcularea numărului de tineri NEET și a ratei NEET conform acesteia duce, de regulă, la supraestimare [7]. Astfel, din studiile recente se constată, în cazul aplicării celei de-a doua definiție (”largă”), numărul de tineri NEET poate fi supraestimat cu mai mult de 10%, iar rata NEET - de la 1,4 la 6,5 puncte procentuale mai mult. 1 Studiul Tranziție de la școală la muncă este realizat în peste 40 de țări. 2 Extinderea grupelor de vârstă necesare pentru calcularea NEET este determinată de creșterea duratei de studii, în consecință, mulți tineri termină studiile la vârsta de 24 de ani și respectiv tranziția de la studii la muncă are loc după această vârstă. http://demoscope.ru/weekly/2015/0663/print.php#_ftn6 http://demoscope.ru/weekly/2015/0663/print.php#_ftn7 29 Deși rata NEET poate fi ușor calculată în baza studiilor empirice despre educație, trening și angajare/relație cu piața muncii, aceasta este discutabilă în lipsa unei definiții unice a NEET preluată de către toate țările. Totodată, există anumite limite statistice. În cazul Republicii Moldova și în alte țări non-UE care nu participă la gama vastă de studii sociologice sistematice precum țările membre ale UE, deși ar putea fi extrase careva date din unele studii anuale (cum ar fi Bugetul Gospodăriilor Casnie (BGC) și Ancheta Forței de Muncă (AFM) reașizate de BNS), totuși datele detaliate cu privire la diverse variabile (nivel de studii, implicarea in studii/training, relația cu piața muncii ș.a) sunt inaccesibile pentru corelare și o analiză mai compexă. O altă problemă este estimarea numărului real al tinerilor prezenți în țară, precum și structura pe vârste ale acestora, ori o bună parte din tineri se află peste hotarele țării. Statistica oficială curentă [8] nu omite din calculele sale populația absentă din țară mai mut de un an calendaristic (conform standardelor internaționale) și, respectiv, o bună parte dintre indicatorii statistici cu privire la populație, inclusiv cei ocupaționali, sunt fie subestimați, fie supraestimați. Astfel, calculată după datele statisticii oficiale3, rata NEET pentru tinerii de 15-29 ani din Republica Moldova se arată a fi extrem de mare – circa 40% în 2014, ceea ce presupune că practic fiecare al doilea tânăr din țară este în afara unei forme de instruire sau pregătire profesională, precum și în afara pieței muncii. Totuși, indicatorul este supraestimat din contul efectivului de tineri absent din țară, dar contabilizat ca prezent statistic. De altfel, o analiză mai detaliată arată că printre tinerii inactivi o categorie importantă o formează cei plecaţi peste hotare la lucru sau în căutare de lucru (30,4% în 2014), efectivul acestora fiind în creștere în ultimii ani. Raportat la totalul populației tinere (15-29 ani), se poate constata că peste 16% din tineri sunt migranți de muncă (în orașe – circa 11%, pe când în sate – peste 22%) [9]. Un argument ce atestă supraestimarea ratei NEET sunt datele studiului Tranziția de la școală la muncă (BNS, runda I - 2012/2013 și runda II – 2014/2015), întrucât exclude efectivul tinerilor aflați peste hotare mai mult de un an (potrivit estimărilor BNS). Calculată în baza rezultatelor acestui studiu, rata NEET (pentru tinerii de 15-29 ani) este de 1,4 ori mai mică (constituind circa 29% în baza studiului din 2012/2013 și 27% în 2014/2015), prezentând mult mai aproape situația reală din țară la acest capitol. Privită în aspect comparativ, constatăm, în Republica Moldova rata NEET în rândul tinerilor de 15-29 ani (circa 27% în 2014/2015) este totuși foarte înaltă, atât în raport cu țările vecine (România – 20,9%, Ucraina – 18,7%), cât și cu alte țări din regiune (Fig.2). Ponderea tinerilor NEET la noi în țară este mult peste media țărilor UE [10], ceea ce confirmă gradul sporit de vulnerabilitate și excluziune socială a tinerilor ca grup social. Printre țările membre ale UE, cele mai înalte rate NEET sunt înregistrate în Grecia (24,1%) și Italia (25,7%), iar cele mai mici în Islanda (5,3%) și Olanda (6,7%). În majoritatea țărilor UE, rata NEET prezintă o tendință de descreștere după ce a culminat în 2013, în urma recesiunii economice. Către anul 2015 rata NEET avea o medie de 14,8% în țările UE, pe când în 2013 aceasta constituia 15,9%. 3 Datele BNS în baza Anchetei Forței de Muncă, 2014. 30 Fig.2. Rata NEET în rândul tinerilor de 15-29 ani, anul 2015, % Sursa: Banca de date Eurostat; Tranziția de la școală la muncă, 2014/2015 (studiu). BNS, Chișinău, 2015. *datele sunt pentru anul 2012. O analiză mai profundă a factorilor ce au dus la o rată NEET atât de înaltă în Republica Moldova, în raport cu alte țări, scoate în evidență aspecte puțin diferite de concluziile general întâlnite în studiile internaționale [7]. Părăsirea timpurie a școlii nu este un comportament specific tinerilor din Moldova, în ultimii ani valoarea acestui indicator fiind chiar în descreștere. O particularitate mult mai apropiată este însă descurajarea pe piața muncii, ca urmare a crizei economice și sociale din ultimii ani, veniturile mici care nu asigură un trai decent, inechitatea în câmpul muncii ș.a. Descurajați, neregăsindu-se pe piața internă a muncii, mulți tineri pleacă în afara țării la lucru sau în căutarea unui loc de muncă. Vulnerabilitatea tinerilor în fața poziției NEET (nici în câmpul muncii, nici în studii) este mai evidentă pentru femei (circa 31%) și pentru tinerii din mediul rural (27,8%) (Fig.3). Decalajul semnificativ de gen al indicatorului NEET (circa 7p.p în defavoarea femeilor) accentuează lipsa oportunităților echitabile pentru femei de a se integra pe piața muncii, în pofida nivelului de studii mai înalt decât al bărbaților, și poate fi explicat prin mai mulți factori: ‒ steriotipurile și presiunea socială prin care se induce o importanță mai mare asupra rolului femeilor în cadrul familiei și rolul bărbaților la locul de muncă; ‒ consilierea și orientrărea profesională a femeilor spre un areal relativ îngust de ocupații; ‒ problemele legate de piața forței de muncă, cum ar fi: angajatorii preferă să angajeze mai degrabă bărbați tineri decât femei tinere; ‒ femeile tinere se confruntă cu dificultăți de integrare atunci când revin la locul de muncă după concediul de îngrijire a copilului; 31 ‒ femeile tinere sunt mai susceptibile de a avea locuri de muncă slab remunerate; ‒ lipsa condițiilor de conciliere a vieții familiale cu viața profesională. Fig.3. Rata NEET tineri (15-29 ani) pe sexe și medii, în Republica Moldova și UE-28, % Sursa: calculat în baza datelor studiului Tranziția de la școală la muncă, 2015, BNS; Banca de date Eurostat. Oscilațiile indicatorului NEET sunt influențate de dinamica celor două componente: rata NEET șomeri și rata NEET inactivi. Ponderea tinerilor inactivi în indicatorul NEET este, de regulă, mai mare (circa 77%) spre deosebire de cea a șomerilor. Deși, indiferent de sex și mediu de reședință, statutul de inactiv predomină printre tinerii NEET, totuși în cazul femeilor susceptibilitatea de a fi inactive în relația cu piața muncii este mai mare (85,1%, comparativ cu 66,4%, pentru bărbați), pe când în cazul bărbaților - de a se plasa în categoria șomerilor (33,6% comparativ cu 14,9% pentru femei). Fig.4. Rata NEET tineri (15-29 ani) după relația cu piața muncii, % Sursa: calculat în baza datelor studiului Tranziția de la școală la muncă, 2015, BNS; Banca de date Eurostat. 32 Potrivit rezultatelor studiului Tranziția de la școală la muncă (BNS, 2015), rata NEET inactivi este de circa 21%, pe când rata NEET șomeri - de 6,2% (Fig.4). Decalajul pe sexe și medii diferă pentru acești doi indicatori: rata NEET inactivi are incidența mai înaltă în rândul femeilor (26,3%) și a tinerilor din mediul rural (circa 22%), pe când rata NEET șomeri este mai mare în rândul bărbaților (7,8%) și a tinerilor din mediul urban (6,9%). Această particularitate se explică prin faptul că printre tinerii de 15-29 ani, bărbații și tinerii din orașe într-un număr mai mare își înregistrează oficial statutul de șomer. Pentru comparație, în țările UE valoarea medie a ratei NEET inactivi este de circa 8%, iar a ratei NEET șomeri este de circa 7%. O diferență eminentă a indicatorului NEET pe sexe pentru țările UE față de cel din Republica Moldova este că în rândul bărbaților tineri rata NEET șomeri (7,7%) este superioară ratei NEET inactivi (5,3%). Rata NEET excelează în rândul tinerilor odată cu creșterea vârstei, caracteristică specifică tuturor țărilor. Pentru fiecare grup de vârstă tânără Moldova depășește (practic de două ori) media UE (Fig.5). Potrivit calculelor, în Republica Moldova fiecare al doilea tânăr în vârstă de 25-29 ani (circa 45%) are statut NEET. Acest fapt poate fi explicat de proporția mai mare a tinerilor inactivi de această vârstă care pleacă la muncă în afara țării. Totodată, în această cohortă de vârstă femeile înregistrează cea mai înaltă rată NEET (55%), ca urmare și a numărului mare de tinere femei cu statut inactiv care în perioada respectivă se dedică responsabilităților familiale, în special creșterea și îngrijirea primului copil, dar și în rezultatul inegalității de gen pe piața muncii interne. Fig.5. Rata NEET în rândul tinerilor, pe grupe de vârstă, sexe și medii, % Sursa: Tranziția de la școală la muncă, 2014/2015 (studiu). BNS, Chișinău, 2015; Banca de date Eurostat. Provocarea majoră pentru tinerii de 20-24 ani și 25-29 ani de a-și găsi un loc pe piața muncii interne este absența oportuităților. Astfel: ‒ rata NEET ridicată pentru tinerii 20-24 ani reflectă oportunitățile limitate de angajare pentru tinerii cu o calificare inferioară, inclusiv pentru cei care au abandonat învățământul superior și se confruntă cu obstacole în calea tranziției spre ocupare pe piata muncii; 33 ‒ rata NEET, deosebit de mare pentru tinerii de 25-29 ani, sugerează că lipsa posibilităților de integrare în muncă afectează și tinerii absolvenți care încearcă să intre pe piața muncii. Printre țările UE, cele mai înalte rate NEET pentru tinerii de 25-29 ani se înregistrează în Grecia (36,2%), Italia (33,5%), Bulgaria (26,5%), Spania (26%), România (25,3%), dar și în țări cu o economie mai stabilă, precum Franța (20%), Irlanda (21,4%). Tinerii care nu sunt implicați nici în procesul de educație și nici în câmpul muncii (NEET) dețin, de regulă, un nivel inferior de studii. Astfel, în Republica Moldova, practic fiecare al doilea tânăr NEET (sau 45,8%) are studii gimnaziale, iar circa 30% - studii medii generale/liceale sau secundare. Totuși, o parte semnificativă dintre tinerii NEET sunt cu studii superioare (peste 15%), societatea fiind în pierdere de capital uman pregătit care nu se regăsește pe piața muncii interne în special, din lipsa oportunităților de angajare la un loc de muncă sigur și motivant financiar. O bună parte din tinerii NEET sunt sceptici față de posibilitatea (re)angajării în câmpul muncii, circa 1/3 dintre ei sunt descurajați, apreciind negativ perspectivele sale de viitor pe piața muncii din țară (Fig.6). Cei mai sceptici față de posibilitățile de integrare în câmpul muncii sunt bărbații (46,2%) și tinerii din mediul rural (circa 39%). Fig.6. Distribuția tinerilor NEET după nivelul de studii și nivelul de descurajare pe piața muncii, % Sursa: Tranziția de la școală la muncă, 2014/2015 (studiu). BNS, Chișinău, 2015. Menționăm, pe lângă consecințele sociale, precum excluziune, discriminare, depravare, emigrare, fenomenul NEET în rândul tinerilor duce la costuri economice semnificative. Astfel, dacă în țările UE, unde rata NEET nu depășește media, se estimează o pierdere de circa 1,2% din PIB, iar în țările cu o rată NEET ce depășește 20% - peste 2% din PIB [11]. În Republica Moldova, unde ponderea tinerilor NEET depășește cu mult media țărilor UE, iar economia țării este într-o criză profundă, pierderile sunt substanțiale. Studiile în domeniu (Dennett și Sasser Modestino, 2013) [12] constată că nu există o tendință ascendentă pe termen lung în creșterea ratei NEET în rândul tinerilor, totodată se atestă că în perioada recesiunii economice valoarea indicatorului NEET nu era mai mare față de cea de acum două decenii în urma. Totuși, în timp ce unele componente ale NEET se pot micsora odată cu redresarea primar/fără școală 0,9 gimnazial 45,8 liceal/mediu general, secundar 29,6 mediu de specialitate 8,4 superior 15,3 Tinerii NEET după nivelul de studii avut, % Total 36,8 Bărbați 46,2 Femei 31,2 Urban 31,9 Rural 38,8 Tinerii NEET care apreciază negativ perspectivele sale de viitor pe piața muncii, % 34 economică, diverse strategii de integrare pe piața muncii rămân necesare, precum încurajarea angajării șomerilor pe termen lung, participarea tinerilor inactivi ”greu accesibili", inclusiv a tinerilor cu dizabilitați. În prezent, factorii de decizie din Uniunea Europeană remarcă faptul că o întreagă generație de tineri ar putea rămâne în afara pieței forței de muncă pentru anii următori ca urmare a crizei financiare și economice [13]. Implicațiile acestui fapt se răsfrâng atât la nivel personal, tinerii fiind privați de drepturi și devenind mai susceptibili la sărăcie și excluziune socială, cât și la nivel macro-economic, reprezintând o pierdere importantă în ceea ce privește capacitatea de producție neutilizată și un cost considerabil în ceea ce privește plățile sociale. Referințe bibliografice 1. Individualization and social exclusion: the case of young people not in education, employment or training. În: Oxford Review of Education, 2011, №6. 2. Bynner J., Parsons S. Social exclusion and the transition from school to work: the case of young people not in education, employment or training (NEET). În: Journal of Vocational Behavior, Vol. 60, 2002. 3. Quintini G., Martin P., Martin S. The Changing Nature of the School-to-Work Transition Process in OECD Countries. În: WDA-HSG Discussion Paper, 2007, №2. 4. Bridging the gap: New opportunities for 16-18 year olds not in education, employment or training. Report by the Social Exclusion Unit. July 1999. URL: http://dera.ioe.ac.uk/15119/2/bridging-the-gap.pdf 5. Europe 2020: A strategy for smart, sustainable and inclusive growth. European Commission. Brussels, 2010; Youth on the move. Luxembourg, Publications Office of the European Union, 2010. 6. Youth neither in employment nor education and training (NEET). Presentation of data for the 27 Member States. European Commission, EMCO Contribution, 2011. 7. What does NEETs mean and why is the concept so easily misinterpreted? Work4Youth. ILO, January 2015. 8. Analiza Situației Populației în Republica Moldova. Chișinău, 2016. 9. Buciuceanu-Vrabie M., Pahomi I. Situația tinerilor în Republica Moldova: de la deziderate la oportunități. Barometru Demografic. Chisinau, 2015. 10. Young people neither in employment nor in education and training by sex, age and labour status (NEET rates). Eurostat, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do 11. Young people and 'NEETs'. Eurofound, 2015, 25 June. http://www.eurofound.europa.eu/printpdf/young-people-and-neets-1 12. Global Employment Trends for Youth 2015: Scaling up investments in decent jobs for youth. International Labour Office – Geneva: ILO, 2015. 13. Statistics on young people neither in employment nor in education or training. http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/Statistics_on_young_ people_neither_in_employment_nor_in_education_or_training http://dera.ioe.ac.uk/15119/2/bridging-the-gap.pdf http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do http://www.eurofound.europa.eu/printpdf/young-people-and-neets-1 http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/Statistics_on_young_people_neither_in_employment_nor_in_education_or_training http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/Statistics_on_young_people_neither_in_employment_nor_in_education_or_training 35 CONTRIBUȚII ALE PĂRINȚILOR DEBITORI LA BUNĂSTAREA COPIILOR DUPĂ DIVORȚ Inga CHISTRUGA-SINCHEVICI, dr. în sociologie, CCD, INCE Natalia BARGAN, cercetător științific, CCD, INCE Summary. The article presents the results of the study "Providing children with alimony with divorced parents." This research revealed that more than a third of debtors do not pay alimony, saying that they are unable to pay, created new families and have the unwillingness to participate in the financial support of the child. The main difficulties identified in determining alimony were the evidence of real incomes of parents and ridiculous amount of subsistence with which operate to establish the maintenance of child. Most of sanctions of debtors (sanction, impossibility to perfect passport, prohibition to go abroad), are not appreciated by experts as effective because of difficult mechanisms implemented. Keywords: child, family, alimony, divorce, sociological research. Problema reproducerii populației într-un mediu relativ sigur este una extrem de importantă. Mamele ar trebui să aibă certitudinea că, în caz de divorț sau alte evenimente imprevizibile (disponibilizare, boală etc.), acestea pot beneficia de susținere materială din partea soțului care locuiește separat. Studiile în domeniu au relevat că divorțul, pe lângă efectele psihosociale, generează și efecte economice, care cu mult mai aspru sunt resimțite de către mame decât de tați [3]. Noile tendințe în relațiile de căsătorie și de familie (divorțialitatea înaltă, traiul în comun fără înregistrarea căsătoriei, separarea soților în urma migrației), precum și situația socioeconomică dificilă în țară, flexibilitatea redusă a cadrului juridic cu privire la familie și lipsa mecanismelor eficiente de executare a acestuia au afectat semnificativ practica de achitare a pensiei de întreținere a copilului. Articolul este elaborat în baza studiilor sociologice calitative și cantitative ”Asigurarea cu pensie de întreținere a copiilor cu părinți divorțați”. Eșantionul cercetării calitative l-a constituit 30 de cadre juridice (judecători, avocați, executori judecătorești, experți în drept, mediatori) și 15 părinți divorțați. Eșantionul cercetării cantitative l-au constituit 300 de părinți divorțați creditori, în custodia cărora se află copii minori conform deciziei instanței de judecată. În conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, Codul Familiei, Legea privind drepturile copilului, orice copil are dreptul la un standard de viață adecvat, la un nivel de viață corespunzător asigurării sănătății sale, bunăstării, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Legislația națională îi obligă pe părinți să poarte răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor și să-și întrețină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material. Realizarea drepturilor menționate are o importanță deosebită în cazul când unul dintre părinți (în unele 36 cazuri ambii părinți) locuiește separat de copil/copii în urma divorțului/separării părinților. Interesul superior al copilului ar trebui să fie întotdeauna principiul fundamental de care să se țină cont atunci când se iau decizii cu privire la minori de către instanțele judecătorești. În conformitate cu opiniile experților, în realitate există suficiente situații când legea nu se aplică în interesul copilului. ”Noi avem judecători care fie din interes, fie din lipsă de cunoștințe iau decizii în defavoarea copiilor. Ei poate nu-și dau seama că e în defavoarea copiilor. Chiar dacă legislația prevede, aceasta nu este respectată, nu este aplicată” (Jurist, Centrul pentru Drepturile Omului). La întrebarea generală: Ce cauze duc la divorț?, respondentele au plasat pe primele poziții problema violenței în familie, consumul de alcool al unuia dintre soți, infidelitatea și traiul separat al soților din cauza plecării unuia dintre ei la muncă peste hotare. În ceea ce privește cauzele desfacerii propriei căsătorii, pe primele poziții se menține problema violenței și consumului de alcool, doar că sunt inversate cu locul, fiind urmate de traiul separat din cauza plecării unuia dintre soți peste hotare și conflictele frecvente din cauza problemelor cotidiene. Întrebați: Care sunt motivele hotărâtoare în desfacerea căsătoriei?, experții intervievați au plasat în prim-plan problema violenței, urmată de consumul de alcool, neglijarea copiilor, infidelitatea, imposibilitatea de a comunica și coopera cu partenerul de viață. O situație mai particulară prezentată de un expert s-a referit la violența economică. ”Am avut o mamă care era în concediu de îngrijire a copilului, dar tata nu își aducea aportul financiar, deși câștiga foarte bine. El nu dorea să o întrețină. Atunci când soțul nu are încredere în tine și-ți cere fiecare bon de plată pe ce ai cheltuit banii, deja nu mai este o relație de familie, ci este presiune și violență” (Avocat, Chișinău, 15 ani experiență). Tabelul 1. Cauzele desfacerii căsătoriei Cauzele divorțului în general Cauzele desfacerii căsătoriei proprii Încetarea iubirii 21,5 12 Amestecul rudelor în viața familiei 20,9 24,2 Traiul separat al soților din cauza plecării unuia dintre soți la muncă peste hotare 37 42,6 Imposibilitatea de a avea copii 9,6 0,5 Infidelitatea 38,5 30,1 Consumul de alcool al unuia dintre soți 60 60,7 Nepotrivirea de caractere 21,6 17 Violența 64,2 56,9 Conflictele frecvente din cauza problemelor cotidiene 7,2 31,5 Neîndeplinirea responsabilităților familiale 19,4 24,4 Notă: Depășește 100% fiindcă respondenții au ales mai multe variante de răspuns. 37 Cel mai adesea soția este cea care vine cu propunerea de a divorța (56,5%) și tot ea depune cerere de desfacere a căsătoriei (75%). Bărbații sunt inițiatorii divorțului în situația când soția este plecată peste hotare de mai mulți ani și a întrerupt relațiile cu membrii familiei. La întrebarea dacă regretă desfacerea căsătoriei, doar 16% au răspuns afirmativ, 44% negativ și la 20% le-a fost dificil să de-a o apreciere. La întrebarea dacă au încercat să apeleze la vreun psiholog/terapeut, consilier pe probleme familiale, 71,5% au declarat că nu au intenționat să apeleze, considerând că ar fi fost inutil. 18% au menționat că și-ar fi dorit să consulte un asemenea specialist, însă nu știau unde pot apela, majoritatea respondenților fiind din mediul rural. Acest aspect scoate în evidență că într-un număr foarte mic de localități familiile pot beneficia de consiliere psihologică în situația când se confruntă cu probleme stresante. Prin apelarea la servicii de consiliere maritală s- ar modela stilurile nepotrivite de comunicare şi relaţionare dintre parteneri. Consilierul, având rolul de ghid, poate ajuta cuplul să îşi mobilizeze resursele pentru a stimula punctele lor tari, astfel încât să găsească împreună cât mai multe soluții reale la dificultățile cu care se confruntă. Alarmant este faptul că nici copiii nu beneficiază de consiliere psihologică. ”De multe ori copiii sunt folosiți ca unealtă de estorcare de bani în conflictul dintre soți. Noi avem servicii sociale care nu sunt de cel mai înalt nivel. În școală nu avem psihologi care să observe cum evoluează comportamentul unui copil și să identifice copiii cu probleme. Noi avem un “ghem” de probleme care se agravează. Aceștia ajung să fie marginalizați, să săvârșească acte de suicid, infracțiuni, pentru că ei simt conflictul (Jurist, Centrul pentru Drepturile Omului). Consilierea psihologică a copiilor este necesară, mai ales în situația în care în aproape o treime din cazuri (31%) copilul îl consideră vinovat de desfacerea căsătoriei pe părintele care a plecat din familie și în 17% – că ambii sunt vinovați. În scopul salvării familiei, judecătorii sunt în drept să acorde termen de împăcare de la o lună la șase luni, în situația când unul dintre soți nu-și dorește divorțul. Dar când nimeni nu solicită și părțile în mod univoc manifestă acord cu privire la divorț, instanțele de judecată și din prima ședință pronunță divorțul. ”Există principiul disponibilității părților în procesul civil, adică părțile decid. Pentru ce eu să-i impun și să spun că vă dau termen 2 luni de zile dacă ei nici nu locuiesc împreună? Eu înțeleg când măcar o parte manifestă dorința de a nu divorța, când observ elementul dat, eu desigur că-l acord” (Judecător, Bălți, 6 ani experiență). Articolul 75 din Codul Familiei al Republicii Moldova stabilește că pensia de întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 - pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii şi 1/2 - pentru 3 şi mai mulţi copii. În conformitate cu art. 76 din CF, în cazurile când părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu neregulat sau fluctuant, ori nu are un salariu și încasarea pensiei de întreținere sub forma unei cote din salariu este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părţi, instanţa judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă. Juriștii intervievați au menționat că în ambele situații se pot isca unele dificultăți în procesul de stabilire a pensiei de întreținere a copilului: 38 - Dificultăți în demonstrarea veniturilor reale ale părinților debitori. Astfel, în scopul reducerii amplorii acestei probleme, este necesară intensificarea activităților de prevenire a fraudelor, de angajare neoficială și a ”salariilor în plic” de către serviciul fiscal, inspecția muncii și alte instituții cu atribuții în acest domeniu. De asemenea, în unele situații particulare este necesară și intervenția judecătorilor. ”Judecătorul trebuie să fie precaut și să observe unele lucruri. Ți se aduce un certificat de 1500 de lei, dar are ceas de 700 de euro și este îmbrăcat scump” (Judecător, Bălți, 6 ani experiență). - Suma derizorie a minimumului de existență pentru un copil calculat de Biroul Național de Statistică și cu care se operează la stabilirea pensiei de întreținere în sumă fixă. În acest context, unii judecători optează pentru stabilirea pensiei de întreținere în sumă fixă. ”Astfel, este mai real și mai convenabil. Procentual se ia doar din veniturile declarate. Dacă s-a concediat, apoi iar se angajează, apar unele probleme, fiindcă diferă salariul. Eu o fac în baza la ceea ce solicită reclamanta și în baza cercetării tuturor probelor” (Judecător, Cahul, 8 ani experiență). În conformitate cu opinia cadrelor juridice, ponderea dosarelor care presupune stabilirea pensiei de întreținere a copilului reprezintă 75% din totalul dosarelor de desfacere a căsătoriei ce implică copii minori. Doar în 18% debitorii achită pensie de întreținere copiilor cu regularitate și în 3,5% din situații părintele debitor pe lângă pensia de întreținere mai contr